Ultima seară a Canonului cel Mare la Catedrala Patriarhală

La Catedrala Patriarhală din București a continuat, astă-seară, 26 februarie, rânduiala specifică perioadei Postului Mare prin citirea ultimei părți a Canonului de pocăință în cadrul Pavecerniței Mari. Slujba a fost oficiată de părintele arhimandrit Clement Haralam, Mare Eclesiarh al catedralei, împreună cu un sobor de clerici, slujitori ai lăcașului.

La finalul slujbei, părintele arhimandrit Clement Haralam a rostit un cuvânt de învățătură credincioșilor prezenți, în care a subliniat profunzimea spirituală și valoarea istorică a textului Canonului cel Mare, operă a Sfântului Ierarh Andrei Criteanul.

„Canonul cel Mare, citit în fiecare zi a acestei prime săptămâni din Postul Mare, nu este o simplă rememorare a istoriei biblice, ci o oglindă înaintea căreia suntem chemați să ne așezăm sufletul. În aceste patru zile, fiecare dintre noi a ascultat strigătul neîncetat: «Miluiește‑mă, Dumnezeule, miluiește‑mă!». Acest strigăt nu este o simplă formulă liturgică, ci respirația inimii care începe să se trezească din amorțeala păcatului. El izvorăște din cunoscuta Rugăciune a inimii: «Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește‑mă pe mine, păcătosul», rostită neîncetat de monahi și pustnici. Dacă în primele zile am fost mai atenți la ceea ce se citea sau se cânta, astăzi suntem chemați să devenim răspunzători de cuvintele auzite. […] Canonul cel Mare ne‑a purtat prin întreaga istorie a Sfintei Scripturi nu pentru a ne impresiona prin erudiție, ci pentru a ne arăta că istoria mântuirii este, în esență, istoria pocăinței omului. De la Adam până la tâlharul de pe Sfânta Cruce regăsim aceeași dramă: căderea prin neascultare și ridicarea prin smerenie, prin întoarcerea la Dumnezeu în lumina pocăinței”, a spus părintele Clement Haralam.

În continuare, părintele arhimandrit a evidențiat rolul aducerii‑aminte ca prim pas în lepădarea de păcat și înnoirea vieții sufletești.

„Am auzit adesea în textul Canonului: «Pe toți i‑am întrecut cu păcatul», «viața mea s‑a întinat», «mintea mi‑am rănit‑o cu păcatul». Aceste cuvinte nu exprimă disperare, ci trezire. Sufletul care începe să se vadă așa cum este, chiar dacă se cutremură, se află deja pe drumul vindecării. Pocăința adevărată începe atunci când omul încetează să se compare cu ceilalți și caută să se vadă în lumina lui Dumnezeu. În acel moment dispare îndreptățirea de sine și se naște durerea cea bună, durerea care nu zdrobește, ci curățește”, a subliniat părintele.

Odată cu această seară din prima săptămână a Postului Mare s‑a încheiat citirea fragmentată a textului Canonului cel Mare al Sfântului Ierarh Andrei Criteanul, urmând ca acesta să fie citit integral, într‑o singură seară, luni, 23 martie, în Săptămâna a 5‑a din Postul Mare.