În prima zi de Paști, duminică, 2 mai 2021, în toate bisericile din Patriarhia Română a fost săvârșită, la orele amiezii, slujba Vecerniei Învierii Domnului, numită în popor „A doua Înviere”. La Catedrala Patriarhală din București, aceasta a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, și Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.
În cadrul slujbei Vecerniei Învierii a fost citită pericopa evanghelică de la Ioan 20, 19-25. Potrivit tradiției, pasajul biblic a fost lecturat în 7 limbi: română, greacă, latină, ebraică, italiană, engleză și spaniolă.
În cuvântul de învățătură rostit, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit mai întâi despre însemnătatea citirii în mai multe graiuri a textului evanghelic: „Această tradiție a Bisericii noastre de a citi Evanghelia de la «A doua Înviere» în mai multe limbi ne arată că Evanghelia lui Hristos, vestea cea bună a Învierii Sale, privește pe toate popoarele. Nu este adresată doar poporului ales, ci tuturor, deoarece Dumnezeu dorește ca «toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină» (I Timotei 2, 4). Evanghelia se va propovădui de către Apostoli după Pogorârea Duhului Sfânt, când ei înșiși au primit darul de a vesti în mai multe limbi străine. Se va propovădui la toate popoarele pentru că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și dorește ca toți să se pocăiască de păcatele lor, să primească iertarea și să dobândească Împărăția iubirii Preasfintei Treimi”.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat sensurile pericopei lecturate, arătând care este motivul pentru care a fost rânduită citirea acestui pasaj evanghelic și tâlcuind apoi cuvintele cu care Mântuitorul a completat bucuria ucenicilor Săi: „«Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și eu pe voi. (...) Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute» (Ioan 20, 21-23). Această lucrare de trimitere a ucenicilor la binevestire este însoțită aici, ca program, de o putere dată lor în plus, anume puterea iertării păcatelor. Sfinții Părinți ai Bisericii spun că, prin această suflare a Duhului Sfânt asupra ucenicilor, Domnul le-a dat puterea de a ierta păcatele, dar nu și puterea de a face minuni. Aceasta o va da la Rusalii, când Duhul Sfânt Se va pogorî în chip de limbi de foc și ei vor vorbi în limbi străine, inspirați de Acesta, nu ca urmare a învățării acestor limbi. Dăruirea puterii lui Hristos de a ierta păcatele este o dăruire dumnezeiască, fiindcă numai Dumnezeu iartă păcatele. Hristos Cel Înviat din morți dăruiește această putere dumnezeiască și ucenicilor pentru că numai prin iertarea păcatelor omul poate fi împăcat cu Dumnezeu. Atunci când păcătuim, când facem fapte rele, ne aflăm în război spiritual cu Acesta și cu semenii noștri, dar prin pocăință primim iertare de la Dumnezeu și prin împăcare cu semenii primim pacea sufletului. Când le-a spus «Pace vouă!», Mântuitorul Iisus Hristos le-a dăruit ucenicilor pacea Sa sfântă, dumnezeiască, nu pacea lumii. În același timp, i-a făcut purtători ai harului iertării prin care se împacă omul păcătos cu Dumnezeu Cel Sfânt. Această putere dumnezeiască a iertării păcatelor o primesc episcopii și preoții prin hirotonie, când Duhul Sfânt este chemat asupra lor și îi sfințește, îi pregătește pentru a fi slujitori ai Evangheliei iubirii milostive a lui Hristos”.
La final, Patriarhul României a vorbit despre felul în care Sfântul Apostol Toma a fost ilustrat în ultima parte a textului evanghelic lecturat: „Se spune că Toma, care nu era prezent la această întâlnire a Domnului cu ucenicii, a arătat o anumită îndoială, dar de fapt a dorit și el să Îl vadă personal pe Mântuitorul Iisus Hristos. La opt zile după aceea, Mântuitorul Se va arăta lui în mod special, acolo unde Se afla prezent împreună cu ucenicii. Convingându-se că Hristos Cel Înviat este Hristos Cel Răstignit, a zis «Domnul meu şi Dumnezeul meu!» (Ioan 20, 28). Pentru un evreu, aceasta a fost o schimbare radicală, a pune mâna pe trupul unui Om și a spune că este Dumnezeu, deoarece pentru evrei Dumnezeu este nevăzut, inaccesibil sau neapropiat și necuprins. Toma atinge trupul Domnului Cel Înviat din morți, mărturisind că Iisus este Dumnezeu adevărat și Domnul vieții și al vieții veșnice”.
În cadrul slujbei, răspunsurile liturgice au fost oferite de membri ai Grupului psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale, condus de arhidiaconul protopsalt Mihail Bucă, și de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, condusă de părintele conf. univ. dr. Stelian Ionaşcu.
.jpg)
