Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Ziua Culturii Naționale sărbătorită la Ateneul Român

Ziua Culturii Naționale sărbătorită la Ateneul Român

Un articol de: Arhid. Ştefan Sfarghie - 16 Ian, 2019

Academia Română a organizat marți, 15 ianuarie 2019, în Sala Mare a Ateneului Român, sesiunea festivă „Ziua Culturii Naționale”, dedicată lui Mihai Eminescu. La eveniment au participat președintele României, Klaus Iohannis, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, precum şi oficialităţi ale statului, academicieni, oameni de cultură din ţară şi din străinătate, studenţi şi elevi. Manifestarea a fost moderată de academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române.

În deschiderea sesiunii festive, acad. Ioan-Aurel Pop a vorbit despre semnificația Zilei Culturii Naționale pe 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului Mihai Eminescu. „Cultura naţională a românilor nu se poate imagina decât în cadrul său universal, în cazul nostru în cadrul european, cu care a pulsat mereu, la care s-a raportat şi în ale cărui curente s-a încadrat constant, cel puţin de la Renaştere încoace. În al doilea rând, cultura naţională are şi o dimensiune istorică esenţială, fără de care nu poate funcţiona, fără de care îşi pierde statutul şi se disipează în alte culturi sau moare pur şi simplu odată cu poporul care a creat-o (...). Creaţia culturală de nivel european a fost însoţită de înfiinţarea unor instituţii de cultură potrivite modernizării, de la biblioteci şi muzee până la licee şi universităţi, de la Asociaţia Transilvană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român până la Academia Română. Însă funcţionarea bună a acestor instituţii s-a realizat prin marele monument, care este limba noastră”, a reliefat acad. Ioan-Aurel Pop. În continuare, preşedintele Academiei Române a vorbit despre importanţa calităţii educaţiei tinerilor din România.

Cultura, esenţială în evoluţia spre modernitate a ţării noastre

În continuare, Klaus Iohannis, preşedintele României, a adus un elogiu tuturor celor care în Anul Centenar au promovat cultura românească. „Prin bogăţia şi diversitatea culturii şi patrimoniului nostru, adevăraţi piloni ai identităţii naţionale, ca şi prin operele tinerelor generaţii de artişti, România adaugă marii simfonii universale, an de an, noi expresii şi armonii. Atunci când vorbim despre cultura română nu putem să nu ne referim la rolul său esenţial în evoluţia spre modernitate a ţării noastre. Începând cu a doua jumătate a secolului al 19-lea, prin contribuţia elitelor, România s-a înscris inclusiv cultural pe o traiectorie occidentală, care a coincis, deloc întâmplător, cu împlinirea aspiraţiilor noastre naţionale. Acest proces a condus la afirmarea marilor valori ale literaturii, muzicii şi artei plastice româneşti, pe firmamentul culturii universale. Operele lui ­George Enescu, Constantin Brâncuşi, Eugen Ionesco, Emil Cioran au demonstrat compatibilitatea dintre tradiţie şi modernitate şi stau mărturie îngemănării culturii noastre cu spiritul european şi cu valorile artistice internaţionale”, a evidenţiat preşedintele României.
În cadrul sesiunii festive, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat mesajul intitulat „Biserica a plămădit şi promovat cultura poporului român”.

Nu trebuie să judecăm după implicaţiile imediate

Din partea Academiei Române, acad. Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură, a susţinut prelegerea „Cultura: A câta putere în stat?”, în care a subliniat că literatura şi cultura reprezintă cea mai bună politică a unui stat. Academicianul a adus în atenţia publicului exemplul grecilor antici care au reuşit să-i învingă pe cuceritorii romani tocmai prin cultura lor superioară, „adică prin sabia spiritului”. „Nu trebuie să judecăm cultura numai prin implicaţiile ei imediate, ci prin puterea ei secretă de a forma, în devenirea istorică şi morală a unui popor, spiritul acestui popor, adică modul lui de a fi şi de a se situa în lume, şi valorile morale şi spirituale în care crede”, a reliefat acad. Eugen Simion.

În continuare, ministrul educației naționale, Ecaterina Andronescu, a evidenţiat obiectivele şcolii româneşti în zilele noastre.

De asemenea, Valer Daniel Breaz, ministrul culturii și identității naționale, a vorbit ­despre valorile, permanențele și perspectivele culturii naționale în context european, spunând că preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene de către România  reprezintă un fericit prilej pentru relansarea interesului față de ţara noastră, ca destinație culturală.

Evocarea statalității românești în universul eminescian

Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, a susținut un referat despre statalitatea românească și vechile sale locașuri. „Evocarea ctitoriilor de artă și arhitectură românească, parte din ele zugrăvite pe fresca Ateneului, sunt însoțitoarele firești ale efigiilor celor pe care Mihai Eminescu îi invoca în versurile: «Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini, / Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini»” (Scrisoarea III). Statalitatea reprezintă un element definitoriu al istoriei naționale, alături de latinitate. Aici, în Europa de Sud-Est, doar românii și-au putut păstra un stat organizat în secolele turcocrației. O trăsătură esențială a acestei statalități este existența medievală și premodernă a dinastiilor românești, iar una dintre formele predilecte de proclamare eclatantă a importanței acestora o reprezintă ctitoriile princiare concepute ca mausolee de familie”, a explicat acad. Răzvan Theodorescu.

Eminescu și Basarabia

La final, academicianul Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Române, a vorbit despre raportarea lui Eminescu față de Basarabia, pe care o considera o chestiune de existență pentru tot poporul român. „«Auziți cum strigă slabii și umiliții către noi: /E glasul blândei Basarabii / Ajunsă în ziua de apoi.» Aceste versuri aparțin lui Eminescu și reprezintă un fragment dintr-o variantă a celebrei «Doine», care începe cu acele cuvinte tulburătoare pentru noi și astăzi: «De la Nistru pân’ la Tissa, / Tot românul plânsu-mi-s-a / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate.» Eminescu a fost preocupat de problemele Basarabiei, ca de altfel de problemele tuturor provinciilor românești: Bucovina, Dobrogea, Transilvania, iar aceasta nu doar în referințe gazetărești ocazionale, ci și în articole polemice, în studii sociologice și istoriografice, precum este cel denumit «Basarabia». Acolo, pe parcursul a șase capitole, este urmărită istoria Basarabiei cuprinzând o perioadă de șase secole. Argumentul-cheie în publicistica sa este legat, pe de o parte, de unitatea etnogenetică a românilor, iar pe de altă parte, de dreptul lor inalienabil de a fi ei înșiși, de a-și vorbi limba lor, de a avea o Biserică națională și de a le respecta voința naturală pentru a fi ceea ce sunt, români”, a arătat academicianul Mihai Cimpoi. La final, vorbitorul a concluzionat: „Toate argumentele converg spre două constatări: prima afirmă că Basarabia este vatră din vatra românească, spune Eminescu, este jumătatea curată a Moldovei. A doua afirmă că chestiunea Basarabiei ajunge în ultimă instanță a fi una de existență pentru poporul român. Mai reținem din demonstrația polemică eminesciană o altă frază relevantă: «Basarabia este pământul pe care nu l-am cucerit vreodată, nu am alungat pe nimenea de pe el. El este bucată din patria noastră străveche, zestrea împătimitului și nenorocitului pământ românesc»”.

Recital de poezie, muzică și expoziție

Sesiunea festivă a fost urmată de un recital de poezie oferit de actorul Dorel Vișan și de un concert susținut de „Camerata Regală”. Foaierul Ateneului Român găzduieşte o expoziție foto-documentară realizată de Biblioteca Academiei Române, în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române. Publicul a avut ocazia să admire unul dintre cele mai prețioase manuscrise eminesciene aflate în colecțiile Bibliotecii Academiei Române, Manuscrisul 2261, conținând „Legenda Luceafărului”, precum și monumentala ediție facsimilată „Manuscrisele Mihai Eminescu”, în 38 de volume, un proiect realizat sub coordonarea acad. Eugen Simion.