Ziua înomenirii Fiului veșnic al lui Dumnezeu

În ziua marelui praznic al Bunei Vestiri, astăzi, 25 martie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a tâlcuit înțelesurile istorice și duhovnicești ale sărbătorii ilustrate în fragmentul biblic al Noului Testament din Evanghelia după Sfântul Luca (1, 24-38).

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat, pentru început, valoarea istorică a Bunei Vestiri, cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului. „Sărbătoarea Bunei Vestiri este cel mai vechi praznic al Maicii Domnului, pe baza documentelor cunoscute. Aceasta a fost stabilită de către Biserică în data de 25 martie, pentru că era prăznuită în diferite Biserici locale la date diferite. Abia la sfârșitul secolului al 5-lea, după ce atât în Apus mai întâi, cât și în Răsărit mai târziu, s-a fixat ca dată a sărbătorii Nașterii Domnului ziua de 25 decembrie, s-a ajuns la o dată comună. Numărând înapoi nouă luni de la 25 decembrie, ajungem la 25 martie, care este ziua zămislirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos sau ziua Întrupării Fiului lui Dumnezeu Cel veșnic din umanitatea Maicii Domnului, ziua înomenirii Fiului veșnic al lui Dumnezeu. Din acest motiv se spune: «Astăzi este începutul mântuirii noastre». Ce înseamnă «mântuirea»? Mântuirea înseamnă unirea omului cu Dumnezeu, unirea omului muritor cu Dumnezeu Cel veșnic viu. Aici începe unirea firii omenești, luată de Dumnezeu-Fiul, în lucrarea Duhului Sfânt, din firea umană a Maicii Domnului, din umanitatea Maicii Domnului. Dacă zămislirea înseamnă începutul unirii lui Dumnezeu cu firea umană, Fiul lui Dumnezeu Însuși creându-Și firea umană din umanitatea Maicii Domnului, atunci această zi este socotită ca fiind începutul mântuirii noastre, începutul mântuirii neamului omenesc prin unirea firii umane cu firea dumnezeiască - izvor al vieții veșnice”.

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat scopul unirii Fiului veșnic al lui Dumnezeu cu umanitatea luată din Fecioara Maria. „Sfinții Părinți ai Bisericii au meditat îndelung asupra Tainei Întrupării și au arătat că această taină este mai presus de înțelegere, iar ea este primită prin credință. Aceasta s-a împlinit ca un fapt real: zămislirea și nașterea Fiului lui Dumnezeu Cel veșnic, devenit Om din Fecioara Maria. Nu se spune însă modul în care această unire a Fiului veșnic cu umanitatea luată din Fecioara Maria s-a realizat. Nu știm cum s-a făcut, dar știm de ce s-a făcut. Care este scopul? Scopul coborârii Fiului veșnic în lume și al zămislirii sau întrupării din Fecioara Maria a fost «pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire», după cum se spune în Crezul ortodox niceo-constantinopolitan. Așadar, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, adică din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor”.

De asemenea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că nașterea Pruncului Iisus Hristos nu este una obișnuită sau naturală, ci este o lucrare a Duhului Sfânt. „Fecioara Maria întreabă ca nu cumva să fie ispitită, să se lase înșelată, așa cum a fost înșelată Eva de diavolul în Rai. Ea întreabă: «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?» (Luca 1, 34), iar îngerul îi explică, zicând: «Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va numi» (Luca 1, 35). Vedem că, în a doua parte a convorbirii Sfântului Arhanghel Gavriil cu Fecioara Maria, se arată că nașterea Pruncului Iisus nu este una obișnuită sau naturală, ci este o lucrare a Duhului Sfânt: «Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri». Vedem aici cum Duhul Sfânt deschide creatura spre primirea Creatorului, iar «puterea Celui Preaînalt», adică prezența activă a Tatălui ca inițiativă și bunăvoință, conlucrează la Întruparea Fiului, deoarece «Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va numi». Nu un om care va deveni sfânt, ci Unul Care este deja Sfânt. Înțelegem că la nașterea Mântuitorului Iisus Hristos ca Om din Fecioara Maria conlucrează întreaga Sfântă Treime. Sfântul Duh pregătește creatura spre a-L primi pe Creator, Dumnezeu-Tatăl este prezent prin bunăvoință și inițiativă, iar Sfântul care Se va naște din Fecioara Maria, Fiul lui Dumnezeu Se va chema, adică Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Care Se zămislește și Se naște ca Om din Fecioara Maria”.

Patriarhul României a explicat, totodată, că Dumnezeu respectă libertatea omului, chiar și în procesul înomenirii Fiului Său. „Îndată după ce a auzit cele spuse ei de către înger, privind nașterea ca Om din ea a Fiului lui Dumnezeu, Fecioara Maria, cu multă smerenie și ascultare față de Dumnezeu, a răspuns: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!» (Luca 1, 38). În aceasta vedem că Maica Domnului nu a mai pus întrebări, nu s-a îndoit de ceea ce îngerul i-a transmis și nu a cerut semn, așa cum a făcut preotul Zaharia, ci a rămas plină de ascultare smerită și de credință neîndoielnică. În momentul în care ea și-a dat acordul, «Fie mie după cuvântul tău!», atunci a început zămislirea Fiului lui Dumnezeu ca Om din pântecele Fecioarei Maria. Observăm aici cât de mult respectă Dumnezeu libertatea omului. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să se mântuiască, însă se vor mântui numai cei care răspund cu smerită ascultare și credință fermă chemării Lui la mântuire. Evanghelia aceasta ne arată că Maica Domnului acceptă să devină ceea ce îngerul i-a spus, cea care Îl naște pe Fiul lui Dumnezeu ca Om”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.