Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură „Antim Ivireanul, puntea dintre spirite”

„Antim Ivireanul, puntea dintre spirite”

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Arhid. Alexandru Briciu - 11 Feb 2016

La Editura Niculescu a apărut, în anul 2015, sub semnătura profesorului dr. Dan Mihai Bârliba, un volum închinat Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, intitulat „Antim Ivireanul, puntea dintre spirite”. Diplomat de carieră, cu peste patru decenii de experiență în domeniu, fost ambasador al României la Tbilisi vreme de aproape șase ani, Dan Mihai Bârliba îl prezintă pe „marele cărturar al spațiului pontic” prin prisma unei experiențe personale a cunoașterii locurilor legate de geneza și activitatea Ivireanului în Georgia, Turcia și România, după cum mărturisește în Cuvântul-înainte: „În Georgia – satul de la poalele Caucazului, în care a văzut lumina zilei; micuța capelă unde obișnuia să se roage mireanul Andrei; catedrala de la Ude cu hramul lui Antimos Iverieli; locul tipografiei din Tbilisi, înființată cu ajutorul lui esențial. În Turcia – Patriarhia Ecumenică de la Constantinopole, locul în care Antim Ivireanul și-a conectat talentul la lumea spiritualității și erudiției; zona localității Edirne (Adrianopole de altădată), aproape de frontiera actuală cu Bulgaria, unde Antim este ucis și aruncat în râul Tungea, afluent al Mariței. În România – Mănăstirea Tuturor Sfinților din Capitală – ctitoria lui de suflet; mănăstirile, tipografiile și bisericile de la Snagov, Târgoviște, Râmnicu Vâlcea, Govora, Cozia; Mitropolia din București unde a primit înalta demnitate ecleziastică”. Bogăția acestor experiențe aproape arheologice, deprinse în urma unui itinerar inițiatic pe urmele pașilor Sfântului Antim, a fost sporită prin întâlnirile pe care autorul le-a avut cu specialiști din cele trei țări: teologi, profesori universitari, istorici, muzeografi, jurnaliști și scriitori care au cercetat viața și activitatea ierarhului cărturar.

Structurat în 11 capitole, volumul ni-l descoperă pe Sfântul Antim Ivireanul din perspectiva unor domenii tangențiale for­mației diplomatice și universitare a autorului: retorica, semantica, filosofia limbajului, diversitatea culturală și multilingvismul. Primul capitol prezintă reperele biografice și parcursul său „din Caucaz până în Carpați” și îi conturează Mitropolitului Antim „un profil pontic”. Capitolul 2 este unul filologic prin excelență și prezintă „pildele unui cărturar” care a creat atât în nativa georgiană, cât și în limba adoptivă, devenind „creator de limbă românească”. În capitolul 3 este prezentată identitatea credinței ortodoxe a lui Antim, păstrată nealterată dincolo de frontierele pe care le-a trecut de-a lungul anilor, în medii etnice și culturale diferite. Specificul cuvintelor de învățătură ale ierarhului este prezentat în capitolul 4, iar procedeele stilistice fac obiectul capitolului 5. În capitolul 6 regăsim portretul Mitropolitului Țării Românești prezentat în paralel cu două personalități marcante ale epocii sale: Sfântul Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu și principele luminat Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. Capitolul 7 este dedicat ctitoriei de suflet a Sfântului Antim Ivireanul: Mănăstirea Tuturor Sfinților din București. Următoarele două capitole sunt dedicate unor reflec­ții diplomatice ale autorului despre relațiile româ­no-gruzine din secolul al 18-lea până în prezent. În capitolul 10 regăsim mărturii ale georgienilor despre Antimos Iverieli și mărturii ale românilor despre Antim Ivireanul. Volumul se încheie cu un capitol intitulat sugestiv „După trei veacuri”, în care autorul anticipează jubileul 1716-2016 printr-un portret aparte din care reiese moștenirea lăsată nouă de Sfântul Ierarh Martir: „Antim Ivireanul a demonstrat adevărul că mobilitatea poate învinge distanțele nu doar în accepțiunea lor fizico-geografică, dar și în cea culturală, îmbogățind astfel patrimoniul de gândire și creație al umanității. De fapt, prin întreaga sa viață, prin deschiderea către noi prietenii și noi dialoguri, prin iubirea de pace și înțelegere umană, Antim va continua să a­par­țină lumii întregi. A îndrăgit la fel două țări, ca și cum i-ar fi bătut în piept două inimi. Nu a trădat vreodată pe niciuna dintre acestea, nici pentru arginți, nici pentru onoruri sau alte foloase efemere. Rareori Istoria a avut fericirea de a întâlni asemenea paradigme de con­știin­ță și atitudine”.

În 2016, declarat de Patriarhia Română drept An comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul și al tipografilor bise­ricești, volumul „Antim Ivireanul, puntea dintre spirite”, apărut sub semnătura prof. univ. dr. Dan Mihai Bârliba, constituie o mărturie autentică pentru cei ce doresc să-l descopere pe acest mare georgian între români și mare român între georgieni.