Tradiția nu va pieri

O şezătoare în mijlocul Bucureștiului! Și nu oricând, ci în preajma sărbătorilor de iarnă. Ce poate fi mai frumos? La șezătoare, organizată de Institutul Național al Patrimoniului (INP) în biblioteca din sediul său, aflat la doi pași de Piața Unirii și de Patriarhia Română, a fost invitat grupul „Șezătoare Râmnicu Vâlcea” și trebuie spus că a fost o șezătoare adevărată, conform tradiției, adică participantele au lucrat tot timpul, iar discuția a fost deschisă și naturală, fiecare din cei prezenți fiind liber să intervină atunci când simțea nevoia.

Mai mult decât atât: total atipic pentru momentele culturale bucureștene, evenimentul nu doar că nu a întârziat peste ora anunțată, dar a început mai devreme! Și asta pentru că, sosind acolo, creatoarele s-au apucat imediat de lucru și de discuții - șezătoare în toată regula!

În cuvântul său de deschidere, Valeria-Oana Zaharia, manager INP, a lansat întrebarea despre care se tot discută: tradiția suportă și inovație? Părerea dominantă este că trebuie să coexiste forme tradiționale pure, nealterate, cu unele modificate în spiritul vremurilor, mai ales pentru a-i cuceri pe tineri.

S-a pomenit faptul că, în vreme ce Republica Moldova are în programa școlară ore de cusut și alte activități similare, la noi a dispărut demult orice formă de lucru manual și de educație tehnologică. Și asta în ciuda faptului că, atunci când li se oferă ocazia, tinerii sunt de-a dreptul vrăjiți de lucrul la un război de țesut sau alte deprinderi manuale.

La rândul ei, dr. Corina Mihăescu a oferit celor prezenți o mulțime de informații interesante, cum ar fi aceea că Vâlcea se pregătește să celebreze centenarul unui meșter olar. Am mai aflat cu această ocazie că sărbătorile precum Balul portului popular organizat, în octombrie, la Râmnicu Vâlcea, sau Hora costumelor din comuna Pietrari, în același județ, țin aprinsă flacăra tradiției, în ciuda asaltului realității virtuale și a extinderii urbanizării.

Foarte frumos și cu pasiune a vorbit conf. univ. dr. Ioana Fruntelată, care a amintit cu nostalgie că, înainte de a deveni cadrul didactic al Facultății de Litere din Universitatea București, acum 30 de ani se angaja tocmai la Institutul Național al Patrimoniului!

La obiect și cu unele accente critice a vorbit prof. habil. dr. Narcisa Știucă, de la aceeași facultate, care a explicat că salvgardarea, inclusă în planurile UNESCO, înseamnă conservare în situ plus muzeificare. Aceasta din urmă este asigurată, surprinzător, de colecționari foarte tineri, care se documentează serios, fac achiziții și ulterior își împrumută muzeelor colecțiile lor pentru expoziții temporare. Comentând cu umor termenul de viabilitate, Narcisa Știucă a mărturisit că există și în documentele UNESCO un limbaj de lemn „de nu puteți crede”.

Din păcate, nu prea mai sunt nici formatori, nici ore școlare care să ajute la păstrarea tradiției. Pentru că profesoara vorbise despre necesitatea auto-promovării meșterilor populari, reprezentanții grupului vâlcean au dezvăluit că sunt siliți să-și acopere singuri toate cheltuielile, inclusiv cele pentru deplasări, și s-au plâns că nu găsesc sprijin în instituțiile statului, de pildă Ministerul Educației nu le-a răspuns nimic la propunerea de includere în acțiunile „Săptămânii Altfel”.

Într-o sală arhiplină, au fost prezenți elevi, studenți și masteranzi de la Litere (Programul de studii culturale și etnologie), iar pentru buna organizare, Corina Mihăescu a ţinut să le menţioneze pe colegele ei Mirela Mihăilă, Dorina Dragnea, Anamaria Stănescu, Iuliana Băncescu şi Mihaela Ciorcilă.

Am plecat de acolo având întipărită în suflet afirmația Ioanei Fruntelată: „Tradiția se transmite prin trăire!”