Aspecte inedite despre evoluţia comunităţii româneşti din Sighişoara

Detalii inedite despre personalităţi de marcă ale teologiei, artei şi literaturii române, dar şi despre felul în care comunitatea românească din Sighişoara a reuşit să îşi consolideze elita într-un oraş dominat de saşi, sunt dezvăluite de directorul Muzeului de Istorie, Nicolae Teşculă, în cartea sa „Contribuţii la istoria românilor din Sighişoara”, apărută la Editura Mega din Cluj-Napoca. 

„Se ştie faptul că Sighişoara a fost un oraş săsesc, întemeiat în secolul al XIII-lea. Până în 1945, majoritatea populaţiei era formată din etnici germani, de către saşi, dar a existat şi o viguroasă comunitate românească, ce s-a dezvoltat la poalele Cetăţii Sighişoara, în fostele grădini ale oraşului, în zona actualului cartier Corneşti. În secolul al XVIII-lea, în această zonă se construieşte o biserică ortodoxă şi în jurul acestei biserici şi a familiei preotului Zaharia Boiu se va dezvolta întreaga comunitate românească. Lucrarea încearcă să prezinte evoluţia demografică a acestei comunităţi, apoi anumite aspecte cu privire la elita românească, în special familia Zaharia Boiu, apoi prezenţa unor familii de negustori români, din care se remarcă familia Demian”, a spus Nicolae Teşculă, citat de Agerpres. 

Potrivit istoricului, un membru de vază al familiei Demian, în perioada interbelică, a fost un renumit pictor de biserici, Anastase Demian, cel care a pictat catedrala din Timişoara, cea din Cluj şi Biserica „Sfânta Treime” din Sighişoara. 

„(...) Se evidenţiază şi o elită feminină din înalta societate, care participă la o întreagă serie de serate muzicale prin care se adunau fonduri pentru şcoala confesională ortodoxă”, a adăugat Teşculă. Potrivit istoricului, la începutul secolului XX, la Sighişoara apare şi prima învăţătoare la şcoala profesională ortodoxă, Cornelia Ciceiu, nepoata protopopului Zaharia Boiu.

Autorul volumului tratează şi aspecte cu privire la istoria şcolii ortodoxe care a funcţionat în Cetate, evoluţia învăţătorilor, a tinerilor absolvenţi de teologie, care îna­inte de căsătorie deveneau învăţători, iar prin căsătorie îşi alegeau parohie şi deveneau preoţi în satele din jurul Sighişoarei, nivelul de educaţie al elevilor, iar aici „era ceva interesant, (...) fiindcă şcoala ortodoxă era o şcoală mixtă, pentru că alte şcoli erau şcoli de fete sau şcoli de băieţi, dar şcoala profesională ortodoxă din Sighişoara era o şcoală mixtă”, precizează istoricul.