„Boierul“ Pallady, în vizită la Muzeul Cotroceni

Colecţia pictorului român Theodor Pallady, expusă în Spaţiile Medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni, cuprinde 26 de tablouri, de la începuturile picturii marelui artist (1904 - Paris - "Pod peste Sena", "Podul artelor"), până la ultima parte a creaţiei acestuia ("Casa de la Bucium", "Peisaj din Iaşul de altădată").

Prin această expoziţie, organizatorii şi-au propus readucerea în memoria publicului a operei unui pictor care spunea despre sine "nu sunt modern, sunt din toate timpurile" şi care a fost considerat cel mai intelectual dintre plasticienii români. Expoziţia va fi deschisă până în 16 martie 2011 şi va putea fi vizitată de marţi până duminică, orele 9:30-17:00.

Anii formării

Originea boierească a pictorului Theodor Pallady derivă în primul rând din datele sale biografice. A fost fiul lui Iancu Pallady (strămoşii săi pe linie paternă sunt identificabili încă din secolul al XVII-lea la curtea domnitorului moldovean Vasile Lupu) şi al Mariei Cantacuzino (după mamă, se înrudeşte cu spiţa domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu).

Pallady a studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887-1889). În acelaşi timp a luat lecţii de desen şi pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i talentul, l-a sfătuit să plece la Paris. În capitala Franţei, a lucrat în atelierul lui Jean Arman şi s-a înscris la Academia de Arte Frumoase. În 1892, a intrat în atelierul lui Gustave Moreau, unde i-a avut colegi pe Henri Matisse, care i-a devenit un bun prieten, pe Georges Rouault şi pe Albert Marquet. După moartea lui Moreau (1897), a lucrat în atelierele lui Aime Morot şi Fernand Cormon. Totodată, a frecventat clasa lui Puvis de Chavannes, de la care a preluat fineţea desenului şi strălucirea culorilor. În 1904, s-a întors în ţară şi a expus la Ateneul Român şi la Saloanele Oficiale. În tot acest timp, a menţinut legătura cu Parisul, unde a deschis mai multe expoziţii personale, până în anul 1940. A expus la Bienala de la Veneţia în anii 1924, 1940, 1942.

Un "Maestru emerit al artei"

Cu o formaţie marcată de rigoarea şcolii germane, de simbolismul promovat de Moreau, de experienţele Art-Nouveaului, la care s-au adăugat prietenia cu Matisse şi legăturile cu ceea ce se va numi "École de Paris", toate la un loc l-au orientat pe Pallady spre compoziţia clasică.

Este cunoscută predilecţia lui Pallady pentru natura moartă. La adresa spiritului său contemplativ, a sensibilităţii şi a nostalgiei, criticii de artă au concluzionat: "A reuşit ca nimeni altul în pictura românească să îmbine trăsăturile boierului moldav cu cele ale dandy-ului parizian".

În anii comunismului a avut o poziţie rezervată. A fost un susţinător al Uniunii Artiştilor Plastici, fără să facă vreo concesie tendinţelor realismului socialist. Înainte de a se stinge din viaţă (16 august 1956), la împlinirea a 85 de ani, în 1956, boierul Pallady a primit titlul de "Maestru emerit al artei", prilej cu care a fost organizată expoziţia retrospectivă "Theodor Pallady".

Casa Melik din Bucureşti, de pe strada Spătarului 22, sector 2, găzduieşte azi Muzeul "Theodor Pallady". Clădirea - cea mai veche casă din Capitală la ora actuală - găzduieşte tablouri pictate pe pânză ale pictorului român, precum şi peste 800 de desene cu peisaje, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziană a lui Pallady.

Colecţia pictorului român Theodor Pallady, expusă în Spaţiile Medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni, cuprinde 26 de tablouri. Expoziţia va fi deschisă până în 16 martie 2011 şi va putea fi vizitată de marţi până duminică, orele 9:30-17:00."