„Brâncuşi este al meu. Al nostru. Al României”

Românii pot dona, până la finalul lunii septembrie a anului în curs, pentru păstrarea în circuitul muzeal a sculpturii brâncuşiene „Cuminţenia pământului”, expusă la Muzeul Băncii Naţionale a României, în perioada 16 iunie - 31 octombrie 2016. Potrivit specialiştilor, opera de artă este încadrată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural naţional, deci nu poate părăsi ţara, însă, dacă ar fi achiziţionată de un colecţionar privat, acesta ar avea dreptul să o scoată din circuitul muzeal, iar publicului i-ar fi imposibil să o mai vadă. Valoarea totală a capodoperei este de 11 milioane de euro. Suma de cinci milioane de euro va fi alocată de guvern, urmând ca restul de șase milioane de euro să fie colectate prin contribuţiile voluntare ale persoanelor private și ale celor juridice.
Prin Sala de Marmură a Palatului Vechi al Băncii Naționale a României (BNR) se perindă, în medie, 200-300 de vizitatori, de luni până vineri. Români şi străini, de categorii sociale şi vârste diferite, cu toţii manifestă acelaşi comportament de respect şi sfială în preajma obiectului expus. Viu interesaţi de opera artistului de la Hobiţa, oamenii adresează întrebări muzeografilor şi (se) fotografiază (cu) statueta. Bucata de calcar crinoidal cioplită, şlefuită şi apoi ceruită de mâinile lui Constantin Brâncuşi are puterea de a induce celui care o priveşte în realitate o stare de liniştire, menită să cheme, din străfundurile cele mai luminoase ale sufletului mişcat de frumuseţe, bucuria. La acest ultim cuvânt se reduce şi testamentul maestrului lăsat posterităţii: „Nu căutaţi formule obscure, sau mistere. Căci ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată. Contemplaţi lucrările mele până când le vedeţi. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut. În artă, ceea ce este important este bucuria”.

Ce ştim despre „Cuminţenia pământului”?

Conform criticilor, capodopera a fost realizată de Constantin Brâncuşi în 1907, la Paris. Trei ani mai târziu, a ocupat simezele Muzeului Naţional de Artă al României, pentru ca în anul 1911 să fie cumpărată direct de la sculptor de inginerul Gheorghe Romaşcu, un prieten al acestuia. Momentan, lucrarea este proprietatea moştenitorilor lui Romaşcu. La vremea respectivă, achiziţia s-a ridicat la o valoare de 2.500 de lei (circa 800 de grame aur), iar acum valorează 11 milioane de euro, ceea ce înseamnă câteva tone aur.
Născută dintr-o rocă numită calcar crinoidal, extras din catacombele Parisului (grotele Savonnieres), sculptura reprezintă o femeie concentrată asupra ei însăşi, cu umerii spre înainte. Figura are trăsături asimetrice. În funcţie de unghiul din care este privită, expresia transmite o anumită dispoziţie: fie melancolie, fie solitudine, fie meditaţie, fie tristeţe. Ino­vaţia, care îl plasează pe artist în avangarda sculpturii moderne, a generat mari controverse în epocă: conservatorii au defăimat-o, iar avangarda intelectuală a apreciat-o. La vederea sa, filosoful Constantin Noica nu şi-a putut stăvili elanul savant de a înnădi o interpretare care depăşeşte barierele unei simple critici de artă, apărută pentru prima oară sub titlul „Cumințenia pământului”, în revista „Steaua”, numărul 12, din decembrie 1975. `Este o stranie devenire în ființa aceasta”, afirma filosoful, numind devenire trecerea insesizabilă de la primitivism, de la arhaic la civilizaţie, la modern. Tot Noica a fost cel care a scos la lumină sensurile cumințeniei: `a fi cu minte, cu stăpânire de sine, cu bună așezare”.
La rândul său, Brâncuși avea să afirme: „«Cuminţenia pământului» a fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul... Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită... Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puţin unul din cele şapte văluri ale frumuseţii sale, cel al misterului - care îi oferă şi preţuirea, şi nemurirea. «Cuminţenia pământului» a fost, pentru mine, ceea ce este cu mult mai adânc femeia - dincolo de psihologia dumneavoastră!”

„Gândind în piatră, doar aşa a reuşit să reziste ca român”

„<Cuminţenia pământului> seamănă cu un copil inocent, gingaş, sensibil şi pur. Îi mulţumesc lui Constantin Brâncuşi că a făcut-o”, îşi expune părerea Matei, 9 ani, venit la expoziţia temporară de la BNR însoţit de bunici. George, 16 ani, explică succint: „Brâncuşi este al meu. Al nostru. Al României”. „Mulţumim, Brâncuşi, pentru această sculptură minunată. Dumnezeu să te odihnească în pace!”, se alătură vocilor iubitorilor de artă domnul Mircea, pensionar. Soţia Margareta adaugă: „Să dea Bunuţul să rămână în proprietatea poporului român, pentru că aşa trebuie! Nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării!” Opinia unui profesor universitar, însoţit de câţiva studenţi - „Brâncuşi a gândit în piatră. Doar aşa a reuşit să reziste ca român şi a putut scoate la suprafaţă ceea ce este românesc” - a fost preambulul unui discurs captivant despre geniul mioritic.
„Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut, dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii...”, şi-a mărturisit dorinţa, la un moment dat al vieţii sale, marele Brâncuşi. Oare vom reuşi noi, cei de astăzi, să-i împlinim aspiraţia? Să lăsăm moştenire generaţiilor viitoare (şi) „Cuminţenia pământului”, pentru ca şi ei să se bucure şi să înţeleagă pe deplin de unde vin şi cărui neam aparţin? După 30 septembrie 2016, sigur vom afla răspunsul, deoarece este ultima dată până când se mai pot face donaţii pentru a aduce „Cuminţenia” acasă.
Detalii despre cum puteţi dona, găsiţi pe site-ul brancusiealmeu.ro.
Sumele colectate în cadrul campaniei sunt anunţate public în zilele 1 și 15 ale fiecărei luni de campanie. Anunțurile se fac prin intermediul paginii de Facebook Cuminţenia Pământului: https://www.facebook.com/CuminteniaPamantului.ro.
Până la începutul lunii iulie, s-a strâns suma de 267.595 euro.