Calea împărătească în pictura lui Horea Paştina

La mijlocul lunii martie, Sala Dalles din Bucureşti a fost gazda vernisajului expoziţiei artistului plastic Horea Paştina. Evenimentul a adunat numeroase personalităţi ale culturii noastre, clerici, critici şi iubitori de artă care au asistat, în deschidere, la alocuţiunile invitaţilor de marcă - Dan Hăulică, preşedinte de onoare al Asociaţiei internaţionale a criticilor de artă, şi Mircea Oliv, critic de artă. Expoziţia este deschisă până pe 14 aprilie.

Mircea Oliv, care urmăreşte opera lui Horea Paştina de peste 30 de ani, consideră expoziţia ca fiind „expresia solidităţii şi a temeiniciei autorului“. Criticul de artă spune că artistul datorează această atitudine experienţei sale spirituale „care este un act al locului şi al firii. Din punctul meu de vedere, Horea Paştina a fost dăruit cu un mod de a înţelege lumina, realităţile simbolice ale locului, într-un asemenea mod încât prezenţa poetică a imaginii devine una extrem de puternică, de atrăgătoare. Aş putea chiar spune că poeticitatea pe care o are fiecare suprafaţă pictată de autor îi indică respectivei suprafeţe starea paradisiacă, făcând ca întregul ansambu al expoziţiei să descrie o biografie cerească. Acesta este şi motivul pentru care noi, toţi, împreună aici, suntem entuziasmaţi de acest spectacol iconic pe care Horea Paştina îl oferă.“

În câteva puncte importante ale expoziţiei apare portretul părintelui duhovnicesc al lui Horea Paştina, Dumitru Stăniloae, şi al diferitelor întâlniri ale pictorului cu acesta.

„Dacă ar fi să găsim nota fundamentală a expoziţiei lui Horea Paştina, cred că ea ar trebui căutată la locul de întâlnire dintre utopie şi melancolie. Dacă mi-ar cere cineva să dau un titlu acestei expoziţii, aş numi-o «Încercare spre ascultare şi vedere», aşa cum, acest adaggio, se degajă dintr-o convorbire pe care patru pictori - Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paştina, Mihai Sârbulescu - au avut-o şi din care am remarcat următoarea observaţie a lui Horea Paştina: «Într-o pădure poţi dormi fiindcă din muzica ei asculţi numai o fărâmă.» Din muzica lui, Horea Paştina a luat acea fărâmă şi a transformat-o într-un miracol care este, din punctul meu de vedere, această expoziţie“.

Dincolo de modă, de influenţe şi de orice compromis

„Horea Paştina este un artist care are o imensă cordialitate, pot spune că nici unul dintre confraţii noştri, din generaţia creatorilor de frumos cu mijloace vizuale, nu e aşa de prezent, cu atâta grijulie şi tandră aplicaţie, la manifestările celorlalţi. Este în stare să admire şi ceea ce nu îi seamănă şi o face nu numai la modul exterior. Horea Paştina ştie să absoarbă ceea ce se petrece în jurul său, dar rămâne necondiţionat deschis la ceea ce se întâmplă. Este un semn de mare civilizaţie sufletească de care avem enorm de mare nevoie astăzi, într-o perioadă în care constatăm aşa de des că oamenii se proptesc în nişte exclusivisme fără viitor“, şi-a început discursul Dan Hăulică.

Preşedinte de onoare al Asociaţiei internaţionale a criticilor de artă accentuează asupra calităţii umane flagrante a pictorului, „pornit pe un drum care nu te lasă, şi aici am să-l parafrazez pe părintele Stăniloae, nici la dreapta, nici la stânga, ci urmează calea împărătească. Şi eu cred că e aici calea împărătească, în această expoziţie“.

Despre unele lucrări ale lui Paştina, Hăulică spune că pot sta lângă cei mai mari artişti în acuarele ai secolului al XX-lea, sunt perfect valabile cu Giorgio Morandi. „E aici un nivel foarte înalt, dincolo de modă, de influenţe şi de orice compromis. Grădinile acestea sunt benefice, în sens de coborâre către noi a tot ce este blândeţe astrală. Este un paradis fără anotimp şi fără atitudine, dar este o latitudine care ni se oferă“, a mai spus Dan Hăulică.

Horea Paştina a ţinut să precizeze că expoziţia este rezultatul prieteniei. De asemenea, nu a uitat să amintească de cel care i-a dat dat direcţia bună în viaţă, părintele Dumitru Stăniloae care „spunea în legătură cu lucrul că decât să stai degeaba, mai bine să lucrezi degeaba“, cuvinte pe care pictorul le găseşte valabile „într-o lume în care pictura, poate, a intrat într-un plan secundar. Eu pictez pentru că e un loc în care pot să comunic, în care întâlnesc prieteni, un loc de învăţătură“.

Horea Paştina s-a născut la Alba Iulia, în septembrie 1946 şi a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, Bucureşti, secţia pictură, profesor Alexandru Ciucurencu.