Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Calendar sătesc/popular

Calendar sătesc/popular

Un articol de: Prof. Dr. Dorin Stănescu - 01 Iul, 2019

În tradiția populară, luna iulie mai era numită luna lui Cuptor, fiind considerată luna fierbințelilor, în care căldurile mari topesc totul precum cuptorul sobei, prin intermediul căruia țăranii își preparau mâncarea ori iarna își încălzeau casele.

Despre vreme: În înțe­lep­ciunea populară se considera că anul trebuia să fie unul mănos dacă în iulie era cald. Bătrânii spuneau și că pe cât de cald este în această lună, pe atât de frig va fi în luna lui Faur. Dacă în luna iulie ploaia alterna cu soarele, atunci recoltele se vor măna, iar dacă păienjenii își rupeau pânzele în două bucăți, era semn că urma să plouă.

Sfaturi pentru săteni: Calendarele de altădată îi sfătuiau pe săteni ca în luna iulie să semene din nou varză ori spanac, să îngrijească viile, iar porumbul să fie săpat a doua oară, atunci când începe secerarea grâului, fânul proaspăt cosit trebuia udat puțin pentru a nu vătăma vitele.

Obiceiuri: Întrucât luna iulie este din punct de vedere agricol luna în care se seceră grâul și se culeg, astfel, roadele muncii de peste an, sătenii respectau cu mare strictețe zilele de sărbătoare, nedorind să supere sfinții și să abată mânia acestora asupra recoltelor, prin grindină ori foc.

1 iulie - Cosmandinul este sărbătoarea prin care se celebrează Sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian, de aici și numele de Cosmandin. Se ținea pentru a-i feri pe cei ai casei de boli, căci sfinții îi vindecau pe cei care se rugau la ei.

6 iulie - Sfântul Sisoe, în satul de odinioară, era respectat de familiile țăranilor pentru a le apăra copiii de boli.

8 iulie - Sfântul Pricopie (Pricopul, Ziua Lupului) era sărbătorit în mijlocul verii, iar respectarea sfântului în tradiția populară însemna că acesta le va proteja recoltele de grindină. Este ultima zi când mai cântă cucul, tot acum înflorește grâul. Se spunea că cel care lucrează în această zi va avea vitele mâncate de lupi, iar copiii i se vor îmbolnăvi.

13 iulie - Panteliile erau considerate în credința populară surorile Sfântului Ilie. Acum se celebra punctul culminant al sărbătorilor de vară, cu inter­dicția de a se lucra pentru ca recoltele să se facă în bune con­diții, nerespectarea sărbătorii ar duce la pârjolirea recoltelor.

20 iulie - Sânt-Ilie era, în tradiția populară, patronul verii, al arșiței, iar ziua sa trebuia respectată cu sfințenie, altfel asupra oamenilor s-ar abate incendii și grindină. Când erau furtuni puternice, oamenii credeau că sfântul s-a supărat pe ei pentru păcatele lor și se rugau la acesta să se îmbuneze. O altă legendă spunea că Sfântul Îl întreba pe Dumnezeu când este ziua lui, iar Dumnezeu îi spunea: „Mai este până la ziua ta, Ilie!”, iar după ce ziua lui trecea și sfântul întreba, Dumnezeu îi răspundea că a fost ziua lui. Sfântul se supăra și stârnea furtuni cu tunete și fulgere puternice. De asemenea, Sfântul Ilie era și patronul albinelor, iar în cinstea sa se organizează o masă specială, cei care aveau stupi își chemau vecinii și neamurile și îi cinsteau cu rachiu și miere. Dacă nu ar fi împărțit cu alții roadele stupilor, căci de aceea le-a dat Domnul aceste bună­tăți, stupii s-ar fi prăpădit. Tot acum, în dimineața de Sfântul Ilie avea loc și retezarea știu­beilor sau stupilor, adică se recolta mierea. În ziua de Sfântul Ilie toți sătenii se duceau la biserică și împărțeau mere și colivă. Se mai spunea și că dacă în ziua de Sfântul Ilie totul e bine, așa va fi tot anul.

25 iulie - Adormirea Sf. Ana, Ana Ospenia, este altă sărbătoare prăznuită de săteni, care credeau că Sfânta Ana este sora Sfântului Ilie. Tradiția populară consemna că acum nu este bine ca femeile să țeasă, iar în această zi nu se lucrează și nu se doar­me, căci nu te mai poți deș­tepta.

27 iulie - Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon (Pintelei-călătorul, Pantelimonul oveselor) era considerat un frate mai mic al Sfântului Ilie, de aceea era văzut ca un mijlocitor pe lângă Sfântul Ilie, spre a fi mai îndurător cu norodul cel păcătos. Această zi era una de hotar pentru că acum se călătorește vara, iar frunzele teiului se întorc pe dos, plângând că a trecut vara. Din această zi încep să cadă frunzele din copaci, prevestind toamna. Tot acum trebuie ca seceratul holdelor să fie finalizat.

(Sursa: „Calendarul pentru toți românii” edițiile de la 1880 la 1890, Antoaneta Olteanu, îCalendarele poporului român”, Ion Ghinoiu, „Calendarul țăranului român”)