Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură Casa Memorială „Ștefan Luchian” se va redeschide la Ștefănești

Casa Memorială „Ștefan Luchian” se va redeschide la Ștefănești

Un articol de: Dan Cârlea - 12 Ianuarie 2016

Casa memorială a „poetului plastic al florilor”, după cum mai este numit Ştefan Luchian, se va redeschide în acest an, în oraşul Ştefăneşti, la 100 de ani de la moartea pictorului. Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani are în vedere această redeschidere, după ani de zile în care casa nu a putut fi accesibilă publicului, fiind închisă în anul 2007 din cauza stării avansate de degradare. Proiectul e avansat, după cum a declarat pentru Agerpres directorul muzeului, Aurel Melniciuc.

Ştefan Luchian s-a născut la Botoşani, în 1868, iar vocaţia sa a putut fi văzută încă din şcoala primară. A avut un ilustru profesor în persoana maestrului Nicolae Grigorescu. După modelul vremii, a început studiile de pictură la Şcoala de Belle-Arte, iar apoi le-a continuat în Germania şi Franţa. Şi-a pictat celebrele flori, fiind într-o stare materială precară şi grav bolnav de scleroză multiplă, în ultima parte a vieţii pictând stând în fotoliu şi cu pensula legată de încheietura mâinii. Însă dragostea sa pentru natură şi modul particular de a o privi, recepta şi reda în picturile sale nu a fost cu nimic alterată de aceste suferinţe. Tudor Arghezi spunea despre Ştefan Luchian: „De i se va încerca vreodată portretul cu cuvinte, biograful simţirii acestui artist neasemănat va putea începe să-l scrie cu o închinare pentru spiritul lui tolerant, pentru sufletul lui primitor ca o casă albă, prieten al tinereţii şi al talentelor nerecunoscute de burţile verzi şi uscate ale artei.
Luchian este, mai mult decât mulţi pictori, omul artei sale. Pentru tablourile lui el e ceea ce-s fluturii pentru câmpie, ale căror culori se reproduc pe pânza aripilor albă. Dacă trupu-i muncit de toate sfintele dureri nu este de catifea şi mătasă, ochii lui Luchian, iluminaţi de-o flacără adâncă, poartă-ntr-înşii ştofa strălucită a tuturor tablourilor lui”.