Cele mai mari tapiserii din lume se restaurează la TNB

În 1978, au supravieţuit incendiului din Foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional Bucureşti (TNB) trei tapiserii de dimensiuni impresionante: "Teatrul Lumii" (considerată cea mai mare tapiserie din lume, cu o dimensiune de 740 X 2250 cm), "Odă patriei" (1145 X 880 cm), "Război şi Pace" (1100 X 900 cm). Mai multe detalii despre grandiosul proiect de la TNB, despre întregul proces de conservare şi restaurare a tapiseriilor, am aflat de la Aurelia Pomponiu, doctor în estetica restaurării textilelor, coordonatorul echipei de restaurare.

În ce stadiu este acum restaurarea tapiseriilor?

Tapiseriile au fost curăţate, iar acum sunt într-un stadiu de conservare. În doi ani a fost parcursă numai prima etapă din toată operaţiunea recuperării tapiseriilor, datorită unei echipe formată din experţi de la Muzeul Naţional de Artă, Muzeul de Istorie şi Muzeul Satului. Momentan, partea de restaurare este doar în fază de propunere. Urmează vopsirea lânii, completarea firelor degradate din tapiseria "Teatrul Lumii", apoi repunerea întregului sistem de rezistenţă care se lucrează manual. Aflate în acest stadiu de conservare, tapiseriile ar trebui să fie supuse periodic unui proces de urmărire a depozitării. Ideal ar fi ca ele să fie expuse exact cum au fost concepute, dar nu se poate face acest lucru, pentru că am îndepărtat toată structura de rezistenţă de pe spatele tapiseriei pentru a putea fi curăţată.

Care este tehnica pe care aţi utilizat-o?

S-a utilizat o curăţare de suprafaţă şi una în profunzime cu o soluţie pe bază de solvenţi. Tot acest procedeu s-a făcut după o aspirare umedă şi alta puternică, folosind plase metalice pentru îndepărtarea unei mari cantităţi de praf. Împreună cu ceilalţi colegi din echipă a trebuit să gândim o întreagă logistică de manevrare. Zilnic urmam un anumit procedeu de derulare a tapiseriilor în timpul aplicării operaţiilor de curăţare.

Aceasta ar fi practic a doua fază de curăţare a tapiseriilor. Prima a avut loc imediat după incendiul din '78. Tehnica a fost aplicată ţinând cont de dimensiunile şi de materialele din care au fost create tapiseriile. În urma incendiului de care am amintit, două dintre tapiserii le-am curăţat şi una din ele, "Odă patriei", care a fost mai aproape de flacără (o treime din partea superioară a fost deteriorată), am recusut-o.

Care este ponderea suprafeţelor deteriorate ale tapiseriilor?

Din cauza dimensiunilor foarte mari ale lucrărilor, nu se ştia care sunt părţile afectate şi nimeni nu şi-a imaginat că, după 20 de ani de expunere, ele vor rămâne întregi, cu foarte puţine zone deteriorate. Pentru a vă face o idee, dintr-o tapiserie, doar jumătate de metru pătrat a fost afectată, ceea ce înseamnă foarte puţin, ţinând cont de suprafaţa pe care o au. Ele nu s-au degradat, ca şi coloranţii de altfel, care au fost protejaţi de un strat gros de fum, prin care lumina nu a pătruns. Această conservare naturală s-a datorat în mare parte şi cantităţii enorme de fum (rezultat în urma incendiului), care le-a protejat. De asemenea, o cantitate mare de praf a servit la conservarea naturală a acestora. Târziu am descoperit acest aspect, după ce am desfăcut toate chingile de rezistenţă şi de expunere. Treptat, am observat că moliile nu au reuşit să pătrundă acolo unde era fum, doar între chingile din cânepă şi tapiseria din lână.

Ce provocări a întâmpinat doctorul în estetica restaurării textilelor în restaurarea celor mai mari tapiserii din lume?

În primul rând, orice restaurare este o provocare pentru că problematicile sunt diferite, datorită diversităţii pieselor textile, unele cu destinaţie artistică ce înnobilează un spaţiu, altele sunt doar ornamente. Am făcut foarte multe tipuri de textile, de la cele mici cu fire subţiri, diverse, în care erau combinate materiale diferite, până la cele etnografice, sau la obiectele artistice de secol al XVII-lea, al XVIII-lea. Mai toate depind de timpul care a lucrat asupra lor şi de aceea subliniez această minune a tapiseriilor de la TN, care se prezintă într-o stare bună, chiar dacă au fost lucrate acum 20 de ani. Consider că aceste tapiserii nu au avut mari probleme de restaurare.

Ce inovaţii aduc cele trei lucrări, în tapiseria românească din anii '70?

Nu vreau să intru în problematica unui critic de artă, dar mă pot pronunţa referitor la valoarea lor. Pentru secolul al XX-lea, a fost un act de curaj ca un architect să îşi propună să decoreze un interior, ca în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, cu tapiserii pe pereţi şi nu cu frescele, mozaicurile sau grafitti specifice clădirilor de acest gen. Formaţia mea de restaurator nu-mi permite să fac totul tabula rasa, să şterg perioade din istorie, chiar dacă aceste tapiserii au fost create într-o epocă îndoielnică, peste timp rămâne valoarea lor artistică.

Care este relaţia dintre echipa de restaurare şi autorii tapiseriilor?

Autorii tapiseriilor sunt foarte fericiţi că opera lor va dăinui prin restaurare şi conservare, supervizând întregul proces. Mulţi dintre ei au fost emoţionaţi, când au văzut curăţarea finală şi au fost plăcut impresionaţi. Florin Ciubotaru şi Ariana Nicodim s-au preocupat foarte mult de mersul restaurării. Diferenţa între tapiserii înainte şi după restaurare este vizibilă, mai ales că înainte de curăţare erau foarte murdare.

Ce altă mare tapiserie din lumea aţi pune-o alături de "Teatrul Lumii", atât la nivel formal cât şi tehnic?

Din câte ştiu, tapiserii aşa mari nu au mai fost făcute. Am văzut multe expoziţii cu tapiserii în tehnică clasică. Sunt tapiserii care ajung până la 50 de metri pătraţi, este posibil ca în decursul istoriei să fi fost tapiserii aşa de mari, dar nu prea cred că interioarele permiteau asemenea dimensiuni. Oricum, în timp, dimensiunea lor s-a modificat. Au fost tăiate anumite scene care nu mai erau actuale sau au fost decupate personaje, cum este şi cazul tapiseriei "Apocalipsa de la Avignon", secolele al XVI-lea, al XVII-lea. În acea perioadă, realizarea lor dura foarte mult, de la concept până la finalizare, dar au ajuns la cel mai înalt grad de dezvoltare. Pe atunci, tapiseriile constituiau garanţii în războaie, erau forme prin care se făceau schimburi comerciale, deoarece erau lucrate cu material preţioase, ca aurul şi argintul.

Care sunt satisfacţiile şi beneficiile unui asemenea proiect de restaurare?

Satisfacţia este imensă, curajul, pe măsură! Autorii tapiseriilor sunt cei care decid dacă le place sau nu opera finală. Am ştiut de la început că îmi asum o responsabilitate imensă, alături de echipa de tineri cu care lucrez.

Date istorice

"Teatrul Lumii" este lucrarea artiştilor Şerban Gabrea şi Florin Ciubotaru, executată într-un interval de 10 ani (1969-1979). Ilustrează temele principale ale personajelor piesei de teatru. Printre scenele prezentate, îl putem descoperi pe Shakespeare - omul care se întreabă -, pe Personajul Carte de joc - omul duplicitar. Cea

de-a doua tapiserie, "Odă patriei" este realizată de Gheorghe Iacob şi Ion Almăşan şi simbolizează trecutul istoric al românilor. Ultima tapiserie, "Război şi Pace" se înfăţişează ca o unitate alegorică, construită în jurul personajului central - Omul. Artiştii Ion Nicodim şi Ariana Nicodim au ales reprezentarea corpului uman din Renaştere - opera lui Leonardo da Vinci.

" Din câte ştiu, tapiserii aşa mari nu au mai fost făcute. Am văzut multe expoziţii cu tapiserii în tehnică clasică. Sunt tapiserii care ajung până la 50 de metri pătraţi, este posibil ca în decursul istoriei să fi fost tapiserii aşa de mari, dar nu prea cred că interioarele permiteau asemenea dimensiuni."