Cercul literar de la Sibiu

Zilele trecute, Muzeul Literaturii Române a organizat o dezbatere interesantă consacrată Cercului literar de la Sibiu, capitol de referinţă al istoriei noastre culturale din anii '40 şi '50. Invitaţi au fost unul şi unul, distingându-se Virgil Nemoianu, profesor în SUA, aflat în ţară pentru o scurtă perioadă de timp. Alături de el am remarcat-o pe doamna Zorina Regman, soţia lui Cornel Regman, unul din membrii principali ai Cercului, apoi profesorii clujeni Ion Vartic şi Ion Pop, precum şi Carmen Muşat, redactorul-şef al Observatorului Cultural. Dezbaterea a fost moderată de Ioan Cristescu, directorul editurii Tracus Arte. Cu acest prilej a fost lansat noul număr al revistei "Manuscriptum", dedicat de asemenea "cerchiştilor". Cine nu ştie ar trebui măcar acum să afle că Cercul literar de la Sibiu reprezintă cea mai importantă mişcare literar-intelectuală din ţara noastră după explozia incredibilă a generaţiei 27. Ceea ce în interbelic a fost însufleţit de Nae Ionescu, având ca discipoli personalităţi pe atunci foarte tinere de talia lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, în anii războiului şi după aceea a căpătat replică prin afirmarea unei noi direcţii, în care accentul nu mai era pus pe factorul strict spiritual ancorat în tradiţia românească, ci pe o superbă deschidere spre Europa şi spre valorile liberale oferite de aceasta. Doinaş, Negoiţescu, I.D. Sîrbu, Regman, Eta Boeriu, Radu Stanca, Nicolae Balotă sunt numele cele mai importante ale acelei mişcări. Unii dintre ei au făcut închisoare şi astfel au trăit pe proprie piele duritatea unui regim pe care-l detestau profund. Aveau cultul bibliotecii şi al traducerii, considerând că o cultură naţională nu se poate edifica fără asimilarea marilor opere ale culturii universale. Au alcătuit o reţea benefică în timpuri vitrege şi au reuşit astfel să activeze resurse altfel condamnate unei latenţe fatale. Avându-l pe Blaga ca spirit tutelar, visau frumos spre o lume în care libertatea să fie pur creativă. Nu doreau experiment facil, ci inovaţie trainică. Au manifestat o profunzime care nu a avut nici o legătură cu fundamentalismul. Antiantonescieni şi antistalinişti, au văzut cum arată o Românie ciopârţită şi mutilată peste ale cărei ruine au ridicat bolta idealurilor.