Costumul săsesc de sărbătoare

Muzeul de etnografie şi artă populară săsească "Emil Sigerus", din cadrul Complexului naţional muzeal ASTRA, organizează expoziţia temporară "Costumul săsesc de sărbătoare. Podoabe… eleganţă şi simplitate". Expoziţia este deschisă publicului la "Casa Hermes" din Sibiu până în 18 septembrie 2011, de marţi până duminică, între orele 10:00-18:00.

Cele mai reprezentative accesorii ale costumului orăşenesc - podoabele din argint şi alamă cu pietre semipreţioase, cutiuţa de bijuterii din piele, datată din 1687, panglicile pentru găteala capului din mătase decorate cu flori şi pantofii din piele fină - pot fi admirate la expoziţia găzduită de "Casa Hermes" din Sibiu.

150 de exponate, 20 de imagini de arhivă

Prin intermediul a 150 de exponate din colecţia de port şi podoabe săseşti, vizitatorii pot face o incursiune în lumea podoabelor. Expoziţia este completată cu 20 de imagini sugestive din arhiva Muzeului ASTRA, texte bilingve, precum şi cu reconstituirea împodobirii unei tinere săsoaice la sfârşitul secolului al XIX-lea, după acuarela lui Robert Wellmann, gătirea unei tinere săsoaice, din Galeriile de Artă Românească Contemporană ale Muzeului Naţional Brukenthal.

Dintre piesele selectate din patrimoniul deţinut de Muzeul "Emil Sigerus" amintim piese de port popular, cu precădere podoabe (paftale, cordoane, ace de vălitură, panglici, broşe, nasturi), din zona Sibiului, Ţara Bârsei şi Bistriţa.

Potrivit Cameliei Ştefan, muzeograf la Muzeul de etnografie şi artă populară săsească "Emil Sigerus", podoabele pot fi clasificate în funcţie de modul de purtare - pe cap (ace de vălitură, borten cu panglici), la gât (mărgele, broşe, pe piept - pafta), la brâu (cordonul metalic), pentru mâini (inele, buchetiere pentru flori), de vârstă (bortenul: cilindru din catifea neagră, purtat pe cap de fetele confirmate, cu panglici colorate ce atârnau pe spate, vălitura: pentru femeile căsătorite, căiţa neagră de catifea brodată cu motive florale purtată de femeile mai în vârstă), de statut social (cordonul şi paftaua era purtate de fetele şi femeile înstărite) sau în funcţie de sărbători şi de anumite ceremonii (cununa de mireasă).

Preluând şi adaptând elemente din vestimentaţia occidentală, populaţia săsească şi-a creat o adevărată lume de eleganţă, simplitate şi culoare. Piesele realizate din metale preţioase erau, în general, destinate populaţiei orăşeneşti, iar cele din alamă, piatră de sticlă şi rareori argint erau întâlnite frecvent în zone rurale.