Despre statalitate, latinitate şi Ortodoxie

Evenimentul din această seară organizat de TRINITAS TV este un act cultural de cea mai mare însemnătate. În această emblemă a Bucureștiului și a României care este Ateneul Român se află o altă emblemă, anume Marea Frescă, care împlinește acum 80 de ani.

Mai mult decât se știe, această frescă, ca și această clădire sunt adânc implicate și în istoria și tradiția Bisericii. Aici era un metoc al Episcopiei Râmnicului. Pe acest loc s-a făcut manejul pe care Galleron a ridicat această con­struc­ție. În anul 1889, când Alexandru Odobescu inaugura cu o conferință celebră această clădire, aici exista o inscripție: „Loc rezervat marei fresce ce va reprezenta fazele principale ale istoriei românilor”.

A trebuit să treacă decenii, să vină domnia mult controversatului, dar, după mine, marelui - foarte marelui - rege al culturii care a fost Carol al II-lea, pentru ca un mare specialist în frescă, cel care ilustrase deja la Alba Iulia biserica și unele elemente legate de recuzita încoronării lui Ferdinand și a Reginei Maria, Costin Petrescu, să-și înceapă activitatea. Și să o încheie la trei luni după ce primul-ministru al României devenise Întâistătătorul Bisericii României, respectiv Patriarhul Miron Cristea.

În momentul în care Costin Petrescu lucra la aceasta, era o atmosferă cu totul specială în cultura românească. Se vorbea de către istorici, de către gânditori despre statalitate, despre latinitate și despre Ortodoxie. Despre singura Ortodoxie latină și singura latinitate ortodoxă din lume, care este cea a românilor și care, mai ales în acel deceniu patru al secolului trecut, prindea o aură cu totul specială. Scriau despre acest lucru istorici precum Nicolae Iorga, Constantin Giurescu, ­Gheorghe Brătianu. Scriau și gânditori precum Blaga, Rădu­les­cu-Motru, Nichifor Crainic. Scriau teologi precum Stăniloae. Și se pregătea într-un fel și pe planul artelor, mai ales al muzicii și ați ascultat adineauri ceva din admirabilul Paul Constantinescu. „Oratoriul” său era la începutul deceniului următor, dar rădăcinile erau în acest moment în care despre Ortodoxia românească se scria cum nu se scrisese niciodată.

Și ce ne arată această frescă? Ne arată exact statalitatea, voievozii, însoțiți de simbolurile Ortodoxiei. Ele sunt ca un contrapunct în această friză. Friza începe cu latinitatea, începe cu Traian. Se termina, cum bine s-a spus, cu Carol al II-lea și cu Marele Voievod de Alba Iulia. S-a întâmplat ce s-a întâmplat [n.red. - Gen. Antonescu a dispus înlocuirea lor cu câteva țărănci menite să simbolizeze provinciile României Mari, pe care generalul spera să o refacă]. Damnatio memoriae, cum o numeau latinii, este o tradiție în istoria europeană și aș spune o tradiție cu totul specială și în istoria noastră, dar aceasta este cu totul altceva.

Urmăriți, vă rog, fresca și veți vedea: Mircea cel Bătrân este însoțit de ctitoria de la Cozia, Alexandru cel Bun este însoțit de ctitoria de la Moldovița. Neagoe Basarab de marea biserică de la ­Curtea de Argeș, a cărei jumătate de mileniu am comemorat-o nu demult. Continuând cu Matei Basarab, cu Vasile Lupu, cu Trei Ierarhi, mergând până la Ferdinand, care iese în fața catedralei care de-abia fusese construită atunci, în 1922. Este o istorie a statalității românești, a dinastiilor românești care au precedat momentul dinastiei Hohenzollern, care a făcut atât de multe pentru România, și mai ales a acestor ctitorii ortodoxe care, aici, sub cupola Ateneului, ne veghează de atâta amar de vreme.

Și mai este un lucru. Istoria orală din epoca comunismului ne spune ceva ce poate fi verificat, l-am verificat prin martori foarte vârstnici. În 1948, când doi „culturnici” al căror nume nu merită nici măcar să fie amintit i-au propus lui Gheorghiu-Dej ca această frescă să dispară, a apărut salvatorul.

Și acest salvator a fost un mare om: Patriarhul Justinian Marina. şFresca a fost salvatăţ grație lui Justinian Marina, care l-a sfătuit pe Dej - acest lucru este confirmat de o serie întreagă de martori - să o acopere cu o cortină, cu o catifea. Dej avea niște „datorii” mai mari, știți bine. Când evadase de la Târgu Jiu, a fost adăpostit de preotul Marina.

Trebuie spus că Patriarhul Justinian Marina i-a ocrotit pe oropsiții anilor de epocă stalinistă și Dej l-a întrebat de ce îi ocrotește, iar el i-a răspuns: „V-am ocrotit și pe voi când erați prigoniți. Acum îi ocrotesc pe ei”.

A fost un mare patriarh și îmi pare bine să o spun în fața Întâi­stătătorului Bisericii noastre. Această frescă a fost salvată de Patriarhul Justinian Marina și este datoria noastră să mulțumim TRINITAS TV pentru ceea ce a făcut în această seară, să-i mulțumim Patriarhului Daniel, care este prezent aici, și să vedem că întotdeauna Ortodoxia noastră, cultura noastră sunt strâns legate și că emblema noastră de fapt este prin latinitatea care începe aici și prin toate locașurile ortodoxe care se prefiră sub ochii noștri.

Cuvântul rostit de acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, la evenimentul „Regal pentru Centenar” .