Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Discursul unui polonez cu semnificații profund românești

Discursul unui polonez cu semnificații profund românești

Un articol de: Ștefania Coșuleanu - 22 Mai, 2019

În doar 7 minute, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a reușit, în urmă cu patru luni, la Ateneul Român, să impresioneze o țară întreagă. A rostit un discurs memorabil, într-o română impecabilă, făcând apel la cultura României, la istoria şi la personalităţile țării noastre din toate sferele societății. Este limpede că, dacă și-ar fi rostit mesajul în limba enlgleză, impactul nu ar fi fost același. 

În discursul său s-au putut distinge mai multe registre de semnificaţii. A început prin menţionarea lui George Enescu şi compoziţia sa „Rapsodia Română”, atingând, astfel, un plan profund al culturii noastre, întrucât muzica lui Enescu „vorbeşte” despre specificul şi identitatea neamului românesc. În plus, muzica e un limbaj universal, care ajunge cu uşurinţă la sufletul fiecăruia. 

În alt registru, Donald Tusk i-a menţionat pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu şi Tristan Tzara, mari scriitori români care şi-au dovedit valoarea atât în ţară, cât şi în afara ei. Prin acest registru, Tusk a vizat lumea intelectualilor români. Apoi, a făcut saltul către lumea sportului, către figurile emblematice, precum Nadia Comăneci, Simona Halep ori Helmut Duckadam, cu care România se mân­drește. A comparat perfor­manța lui Duckadam de a apăra 4 penalty-uri la finala Cupei Campionilor Europeni de la Sevilla, din 1986, cu capacitatea românilor de a învinge greutăţile vremurilor „cu aceeaşi hotărâre” cu care a reușit acest portar: „Atunci şi mie mi s-a părut imposibil, dar el a reuşit. Şi voi veţi reuşi!”, a punctat Tusk.

Prin întregul său discurs, impregnat de sugestii la viaţa socială, politică şi economică actuală, alternat cu trimiteri la personalităţile şi valorile culturii româneşti autentice, Donald Tusk a transmis idei politice într-o manieră ușor de perceput şi asimilat de către publicul român. Chiar dacă românii nu au o situaţie socială şi economică prea bună, acest discurs, prin menţionarea unor vârfuri ale societăţii româneşti, a atins lumea interioară a românilor, care, spre deosebire de realitatea exterioară, poate fi modelată mai uşor. Dacă ei au putut, vom putea şi noi…, este sugestia discretă şi pregnantă, în acelaşi timp, a discursului lui Donald Tusk. În susţinerea acestei afirmaţii menţionez imboldurile către români strecurate, treptat, în discursul lui D. Tusk: „Depinde de dvs!”, „Continuaţi lupta!” „România are puterea de a fascina şi de a încânta”, „Şi voi veţi reuşi!”. Se remarcă în aceste sintagme îndemnuri energice, dar şi încurajare şi susţinere. Merită menţionate şi semnele de exclamare de la finalul acestor propoziţii scurte, imperative. Cel mai de forţă mesaj, însă, a fost: „În familia mea, prima maşină a fost Dacia 1300, a socrului meu. Întâmplarea face că, astăzi, socrul fiului meu conduce şi el o Dacia Duster”. Se regăsesc aici trei idei de forţă: familia, Dacia (drept unul dintre „motoarele” României) şi axa trecut-prezent. Prin acestea, Donald Tusk nu doar că menţionează şi apreciază valorile românilor, ci se arată părtaş la ele.

Un alt registru abordat este cel al conlucrării: „Sunt foarte mândru şi fericit că voi conduce împreună cu dvs. afacerile noastre europene”, „Dragi prieteni”, „Vă asigur de tot sprijinul meu”. Aceste sintagme sunt aşezate într-o structură precisă, la început, la mijloc şi la finalul discursului, într-un echilibru. 

Şi pentru că poporul român este unul religios, discursul său a atins şi acest aspect: „Veţi fi gazdele Europei şi sunt convins că veţi acţiona în spiritul proverbului Omul sfinţeşte locul”. Totodată, și-a exprimat încrederea că România va interpreta „cu energie şi înţelepciune o adevărată Rapsodie română”, în timpul celor 6 luni în care ţara noastră va exercita Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. 

Donald Tusk a reuşit, în puţine cuvinte bine alese şi aşezate într-o structură echilibrată, să transmită un mesaj profund, cu puternic impact la români. Modul de adresare, canalul de transmitere folosit, apelul la coordonatele culturale şi psihologice ale românilor, precum şi susţinerea în limba română a ideilor, au contribuit, în mod definitoriu, la succesul discursului preşedintelui Consiliului European. Discursul său a stârnit ropote de aplauze în sală şi a fost răspândit prin internet în întreaga lume.