Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani

Muzeul Municipiului București invită bucureştenii la expoziţia permanentă „În apropierea sfinților. Frescele Mănăstirii Văcărești după 40 de ani”, găzduită în Corpul Lapidarium al Casei Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151). O parte din cele 80 de fragmente selectate de istoricul de artă Alexandru Efremov au fost restaurate de o echipă de specialiști coordonată de prof. univ. dr. Dan Mohanu, de la Departamentul Conservare și Restaurare al Facultății de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității Naţionale de Arte Bucureşti.

Purtătoare ale unor me­saje clare şi profunde, imaginile au puterea de a-l transpune pe privitor într-o lume aparte. Un spaţiu desprins de pământesc şi cu atât mai mult de cotidianul năucitor al zilelor în care trăim.

Din cei aproximativ 2.500 mp de frescă s-a reușit extragerea a cca. 120 mp din Biserica „Sfânta Treime”, ceea ce înseamnă 80 de fragmente „decupate” de istoricul de artă Alexandru Efremov. O parte din fragmentele de frescă au fost restaurate de o echipă de specialiști coordonată de prof. univ. dr. Dan Mohanu de la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. După cum se ştie, procesul de restaurare este laborios și de lungă durată. O primă etapă s-a des­fășurat în intervalul 1994-2010, iar în prezent o echipă de spe­cialiști continuă restaurarea a șapte fragmente de frescă de dimensiuni mari.

Din punct de vedere iconografic, printre reprezentările din expoziţie regăsim scene în care ni se înfăţişează: Maica Domnului, Buna Vestire, Sfântul Arhanghel Mihail, Fuga în Egipt, Întâmpinarea Domnului, Intrarea Domnului în Ierusalim, Înălțarea.

Din cercetările întreprinse de istorici, nu se cunosc informații despre meșterii zugravi care au înveșmântat pereții ctitoriei Ma­vrocordaților. Este posibil ca iscusiții meșteri să-și fi însemnat numele la proscomidie sau în alte locuri mai ferite, care din păcate fie au fost îndepărtate în cursul repictărilor de mai târziu (1845, 1856 sau 1934), fie au dispărut definitiv în triștii ani ‘80. Totuși, pe baza argumentelor stilistice, se remarcă o continuitate între pictura epocii brâncovenești, îndeosebi cea din „școala” lui Constantinos, și maniera de lucru de la Văcărești. Redactarea inscrip­țiilor în limbile greacă, slavonă și română cu caractere chirilice ar indica o echipă eterogenă, probabil de sorginte locală.

Urme ale celui „mai impozant monument medieval din sud-estul Europei”

Construcția Mănăstirii Văcă­rești a început în anul 1716 la inițiativa lui Nicolae Mavrocordat (1680 - 1730), domn al Țării Românești. Întregul complex a fost finalizat în timpul domniei fiului său, Constantin Nicolae Mavrocordat (1711 - 1769).

Ansamblul Văcărești a avut un trecut zbuciumat: afectat de incendii și cutremure, transformat în penitenciar pentru deți­nuții revoluționari din 1848. De asemenea, a suferit stricăciuni în timpul răscoalelor țărănești din 1864, iar în perioada 1850-1864, așezământul a fost aproape abandonat. Spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial a fost avariat de bombardamente. După anul 1947 și până în 1964, aici s-a aflat Penitenciarul Corec­țional Văcărești, închisoare de tranzit pentru deținuții politici din timpul regimului comunist.

Deși numeroși oameni de cultură s-au opus acestui demers odios, în anul 1984 Nicolae Ceau­șescu a decis demolarea Mănăstirii Văcărești pentru a face loc Tribunalului Capitalei.

Potrivit organizatorilor expoziţiei, importanţa frescelor salvate este covârşitoare, întrucât „nava amiral” (biserica) din care au fost extrase a fost o mărturie fără egal în ceea ce privește valoarea și măiestria artistică, dacă ne referim la pietrăria și îndeosebi la pictura murală cu care a fost împodobită. Însuși marele istoric Nicolae Iorga caracteriza complexul Văcărești drept „cel mai impozant monument medieval din sud-estul Europei”. Curatorii expoziției sunt dr. Grina-Mihaela Rafailă și drd. Cezar Petre Buiumaci, muzeografi în cadrul Biroului de Istorie Bucu­reșteană, Muzeul Municipiului București.

Expoziţia „În apropierea sfin­ților. Frescele Mănăstirii Văcă­rești după 40 de ani” este permanentă, deschisă vizitatorilor de miercuri până duminică, orele 10:00 – 18:00, în Corpul La­pida­rium al Casei Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151).