Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Gheorghe Băgulescu - diplomat, colecţionar de artă, scriitor

Gheorghe Băgulescu - diplomat, colecţionar de artă, scriitor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Daniela Șontică - 14 Iun, 2021

Marele diplomat Gheorghe Băgulescu (1890-1963) a fost ofiţer în Războiul de Întregire Naţională, general de seamă al Armatei române, diplomat în Japonia şi China, scriitor, colecţionar şi donator de artă orientală, iar din 1946, un român în exil.

Gheorghe Băgulescu s-a născut în 1886 la Flămânda (Constanţa). A urmat cariera militară, ajungând până la cea mai mare treaptă, de general. A luptat în Războiul de Întregire Naţională şi a fost desemnat să însoţească delegaţia care aducea în 1918 actul Marii Uniri de la Alba Iulia la Bucureşti. A fost căsătorit cu Elena Dimitriu, naş de cununie fiindu-le Octavian Goga.

Despre spectaculoasa viaţă a acestui român, astăzi mai puţin cunoscut, scriitorul Mihai Epure a publicat monografia „Aproape de Soare-Răsare” şi romanul „Dor de Sakura”.

Între 1935 și 1939 a fost ataşat militar şi aero-naval al României la Tokio, Japonia, după care a demisionat din armată ca protest faţă de dictatura personală a regelui Carol al II-lea. După abdicarea regelui a fost reprimit în armată şi avansat la gradul de general. A refuzat oferta mareşalului Ion Antonescu de a ocupa funcţia de ministru de interne. A fost numit atașat militar al Regatului României în Imperiul Japonez (1935-1939) și ambasador al României în Japonia, Manchukuo și China (1941-1945). În urma unui atentat eşuat asupra sa, comandat de Hitler, Băgulescu s-a refugiat în Statele Unite ale Americii, iar de acolo a plecat în Franţa, unde s-a stabilit şi a trăit până la 77 de ani.

În exilul petrecut pe pământ francez, s-a implicat în acţiunile Consiliului Naţional Român şi i-a sprijinit pe generalul Nicolae Rădescu şi pe cei care mai sperau încă într-o înlăturare a comuniştilor de la putere, acţiunile lor constând mai ales în a scrie articole în presa occidentală despre situaţia din ţara lor natală.

Fostul diplomat român a deschis la Nisa un muzeu de artă japoneză, donându-şi colecţia sa imensă de obiecte de artă adunate din ţările Extremului Orient, pentru aceasta fiind decorat de împăratul Japoniei. Francezii i-au acordat titlul de cetăţean de onoare al oraşului Nisa.

Gheorghe Băgulescu s-a dovedit a fi, pe lângă colecţionar de artă, şi un veritabil scriitor. În 1939, deci cu aproape 40 de ani înainte ca James Clavell să-şi publice romanul „Shogun” (1975), românul a publicat trilogia „Suflet japonez”, inspirată de o cunoscută legendă niponă. Pentru lucrarea sa, reuşită şi din punct de vedere literar, a primit Premiul Academiei de Ştiinţe din Japonia, fiind considerată cea mai bună carte scrisă de un străin despre japonezi, până la momentul apariţiei ei. Băgulescu a fost primit, de asemenea, şi în Societatea Scriitorilor Români. Colecţionarul a făcut o donaţie importantă de stampe japoneze şi orientale Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti.

S-a stins din viaţă la 26 noiembrie 1963. În testamentul său scria că doreşte ca osemintele să-i fie aduse în România la proprietatea sa de la Florica, judeţul Argeş, „dar numai într-o Românie liberă”. Mai spunea: „O stelă să fie ridicată lângă mormântul meu în memoria celor morţi în exil, departe de patria lor, de familiile lor, în memoria celor rămaşi în ţară, sunt morţi în închisori, în lagăre sau nedreptăţiţi. Am suferit mult în această lume pentru adevăr şi de aceea nu regret. Mai periculos decât bomba atomică pentru mine este demagogia care duce la anarhie, la dezechilibrul spiritului sau la dictatură”. Acest lucru nu s-a întâmplat, osemintele sale se află într-un cimitir din localitatea franceză Menton.