„Ziua românilor de pretutindeni”, o sărbătoare a tradiţiilor şi elitei românești

Românii au fost sărbătoriţi la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti şi în aula Bibliotecii Centrale Universitare, pe 28 și 29 mai, printr‑o serie de evenimente grupate sub titlul „Ziua Românilor de Pretutindeni”. Astfel, meşteri artizani, ansambluri etnofolclorice, dar şi români de succes din mediul intelectual, români care au reuşit în afară, graţie educaţiei şi ştiinţei, s‑au reunit fie pentru a dezbate probleme legate de românism, fie să încânte cu tradițiile populare.

Români de succes în domenii de vârf, în afara graniţelor, s‑au întâlnit cu publicul în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti, în cadrul conferinţei îExcelenţa românească peste hotare”, la care au fost invitaţi dr. Genţiana Dănila, matematician, Université Paris Diderot, dr. Ioana Popescu, INSEAD (Institut Européen dâAdministration des Affaires) – Ştiinţa deciziilor, Corneliu Mihaila, inginer aeronautic, compania Boeing, dr. Iosif Razvan Bena, fizician şi preot ortodox, Institutul de Fizica Teoretică CEA, Saclay, dr. Cristina Ghenoiu, Biotehnologie – Cowen and Company, New York, dr. Andrei Constantinescu, fizician, Centre Nationale de la Recherche Scientifique, Paris. În cadrul conferinţei s‑au abordat teme din zona identităţii naţionale a românilor din afara graniţelor, precum şi rolul important pe care educaţia din România l‑a avut în formarea celor prezenţi. În ceea ce privește tradiţiile poporului nostru, acestea au fost puse în valoare în cel mai potrivit loc – Muzeul Satului. Meşteri artizani şi rapsozi, formaţii din Basarabia şi din Valea Timocului, înconjuraţi de casele ce aparţin tuturor zonelor ţării, au încântat lumea. Ansamblul etnofolcloric basarabean îŞtefan cel Mare”, din Căpriana, a purtat publicul prin toate stările posibile, de la bucuria specifică horelor sau întoarcerii soldaţilor lui Ştefan din război, la nostalgia creată de caval. Tudor Ungureanu, starostele şi cobzarul ansamblului, a introdus prin scurte explicaţii auditoriul în fiecare dintre aceste zone ale cântecului popular, cel atât de complex. Prin versuri ba amuzante, ba cu subînţelesuri romanice, strămoşii noştri se curtau în cadrul horelor, iar pe drumurile de întoarcere de pe front îşi cântau bucuria şi dorul de soţie şi copii. Ritmurile antrenante nu i‑au lăsat insensibili nici pe câţiva turişti americani. La început au fost impenetrabili şi reţinuţi, cu mâinile încrucişate pe piept, cu ochelari de soare, numai sobrietate, apoi, pe măsură ce muzica a avansat şi publicul aplauda ritmat, au început şi ei să se mişte pe picioare şi să zâmbească. Ansamblul îŞtefan cel Mare” din localitatea basarabeană Căpriana merită văzut pe viu. Dacă nu eşti deja român, spectacolul pe care îl fac te transformă pe loc în român. Din păcate, după cum spunea conducătorul ansamblului, încă nici o mare televiziune din România nu a invitat acest grup, care merită să fie cunoscut de‑a lungul şi de‑a latul ţării. Programul a fost bine gândit, publicul aflând şi lucruri importante despre greutăţile şi problemele prezente ale comunităţilor româneşi din afara graniţelor actuale. Am aflat că în Valea Timocului, în Serbia, românii îsunt consideraţi un grup etnic de origine necunoscută şi se încearcă acrediarea ideii că ar fi de origine slavă”. Ansamblul folcloric din satul Metoniţa a arătat şi el, prin cântec, exact ca şi moldovenii din Căpriana, că, odată cu creşterea distanţei de graniţe, românismul nu numai că nu slăbeşte, ba dimpotrivă, îşi descoperă resursele tradiţionale şi forţa de a se întregi cu restul ţării. Pe de altă parte, noi, cei care suntem în România, descoperim bogăţia extraordinară a folclorului şi, în general, a tradiţiilor noastre, iată şi cu ajutorul artiştilor din părţile neintegrate încă în ceea ce a fost şi trebuie să redevină ţara noastră întreagă. Chemările la a ne dori şi a crede în unirea tuturor românilor au fost transmise în mod repetat de starostele şi cobzarul ansamblului din Căpriana, şi nici nu putea fi altfel, dacă ne gândim că vin dintr‑o zonă cu o mare încărcată de istorie moldovenească. Mănăstirea Căpriana este una dintre cele mai vechi din Basarabia (prima menţionare documentară fiind de la anul 1420) şi este legată de numele a trei mari domnitori: Alexandru cel Bun, care i‑a acordat statutul de mănăstire domnească, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. Mănăstirea are trei biserici, iar povestea lor şi a mănăstirii întregi este efectiv o sinteză perfecă a convulsiilor şi tragediilor istoriei prin care au trecut românii. Organizatorii acestor evenimente au fost Institutul Cultural Roman, Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” şi Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, iar partenerii media, Ziarul Lumina, Agerpres, Observator cultural, TVR Internaţional, Agentia de carte, Romania Pozitivă, Radio Romania Cultural, Webcultura, Ceaşca de cultură, Romanian Global News.