„Lumea lui Zaharia” în fotografii

Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚR) a inaugurat, săptămâna trecută, expoziția „Așa văzut-a Zaharia” ce conține fotografiile, descoperite ca prin minune, ale unui țăran basarabean, pe nume Zaharia Cușnir, cel mai mic băiat al unei familii cu 16 copii. Imaginile sale vorbesc despre inima unică ce bate românește pe ambele maluri ale Prutului. Criticul de artă Vladimir Bulat apreciază că Zaharia Cușnir poate fi inclus în orice istorie a fotografiei din secolul XX, alături de Henri Cartier-Bresson, Diane Arbus și alții.

Satul Climăuți, comuna Roșietici, raionul Florești, R.S.S. Moldova, anii 1950-1960. Un om se oprește la o casă, scoate un țol din traistă și îl prinde în cuie pe perete, ca să nu fie prea mult alb pe fundal. Instalează aparatul foto și un scaun pentru copil, alături de care va sta mama. Va realiza un portret fotografic. Până să declanșeze aparatul, în cadru intră copii curioși, rude sau săteni, ori vreo orătanie din bătătură. Uneori, fotograful decide să evidențieze grupul din plan secund, lăsând în ceață cea mai mare parte a imaginii, ca în fotografia cu părinții ce apar neclari în prim-plan, în timp ce clarul este pe cele trei fete ale lor, care stau departe privind curioase.

Autorul acestor fotografii enigmatice este țăranul Zaharia Cușnir (1912-1993), cel mai mic băiat al unei familii cu 16 copii. A absolvit Școala Normală din Iași, a făcut pușcărie pentru că refuza să intre în colhoz, a lucrat ca fierar, zidar, colhoznic, salahor și a fost învățător doar pentru scurt timp. Nu se știe cum a ascuns de autoritățile sovietice pasiunea sa pentru fotografie. Cert este că a lăsat în podul casei sale un tezaur de 4.000 de clișee, descoperite ca prin minune.

Tezaur de valoare internațională

În anul 2016, la Climăuți, tânărul Victor Gălușca își pregătește filmul de absolvire a Academiei de Arte din Chișinău. Într-o casă abandonată, dintr-un sat în care mai sunt șapte locuitori, el găsește o mulțime de clișee foto. Se decide să le includă în filmul de absolvire și își anunță mentorul, pe Nicolae Pojoga, lector superior la Catedra Multimedia a Academiei de Muzică, Teatru și Arte plastice din capitala Republicii Moldova. Anul următor, publică aici, la Editura Cartier, albumul foto cu titlul „Lumea lui Zaharia”, pentru ca, în urmă cu doar câteva zile, să inaugureze, la Muzeul Țăranului Român, expoziția „Așa văzut-a Zaharia”. Criticul de artă Vladimir Bulat apreciază că Zaharia Cușnir „poate fi inclus în orice istorie a fotografiei din secolul XX, alături de Henri Cartier-Bresson, Diane Arbus și alții”. La fel crede și Liliana Passima, directorul MNȚR, care și-a exprimat speranța ca expo­ziția să călătorească și în alte țări.

Un destin care schimbă destine

Nicolae Pojoga simte că imaginile lui Zaharia Cușnir deschid o fereastră către propria sa copilărie, o epocă din care nu credea să se mai găsească mărturii. El a renunțat la poziția de profesor pentru a se dedica exclusiv recuperării acestui patrimoniu documentar, scop pentru care a creat Asociația pentru Documente și Arhive Fotografice A-DOF. „Când tânărul meu student m-a sunat și mi-a spus că a găsit clișee tăiate de 6 mm pe 6 mm cu anul înscris pe ele, am simțit că se întâmplă ceva absolut excepțional în viața mea. Suntem martorii unui fenomen cultural de excepție”, a afirmat Pojoga.

„Zaharia Cușnir nu a fost fotograf, dar a devenit, în opinia mea, un fotograf universal, în rând cu cei mari sau foarte mari. (...) El mi-a schimbat viața și consider acest lucru ca un semn și o chemare. Sunt fericit că această colecție a ajuns în acest loc în Anul Centenarului. De aici putem merge oriunde, fie la Tokio, fie la Berlin, fie la Iași”, a continuat criticul de artă.

Valeriu Turea, ministru-consilier la Ambasada Republicii Moldova la București, a spus că, „personal, m-am regăsit în multe din pozele acestea. Mi-ar plăcea să cred că Zaharia Cușnir, acolo unde se află, nu a uitat să-și ia și aparatul. Îi transmitem un gând bun și rugămintea să accepte acest sentiment de dragoste și prețuire”.

Despre România, despre noi

„Cred că fotografiile acestea fac tranziția între ceea ce eram noi împreună și cum a fost când au intervenit rușii. Încerc să mă pun în pielea lor, cum au primit ei această schimbare forțată. Am călătorit în Basarabia și sunt încă marcat. Cei educați sunt foarte efervescenți și foarte pro-unire, pro-România”, este de părere Virgil Scripcariu, artist plastic. „Cred că noi ar trebui să venim mai mult în întâmpinarea acestei așteptări. Au un mod sincer de a se bucura și o puternică viață socială. Ce am pierdut noi este această comuniune. Și limba - parcă m-aș întoarce în satul natal. Au un soi de candoare, o dulceață. Noi am devenit mai aspri. Ei sunt mai săraci, dar știu să se bucure”, a continuat artistul.

O vizitatoare din Republica Moldova sintetizează expoziția: „E povestea noastră, pentru că noi venim de acolo. Dar e și pentru noi o cunoaștere, nu am trecut prin ce au trecut ei”. O impresie personală provocată de imaginea în care părinții din prim-plan apar încețoșați, în timp ce clarul fotografiei este pe cele trei fiice din plan secund ne-o împărtășește o altă vizitatoare: „Când mă uit la poza aceasta, mă frapează cele trei fete. Parcă le-aș vedea pe mama și pe mătușile mele, așa cum apar într-o fotografie pe care o am acasă”.

Expoziția „Așa văzut-a Zaharia” poate fi vizitată până în data de 22 aprilie 2018, între orele 10:00 și 18:00, în Sala Foaier a MNȚR. Intrarea este liberă. De menționat faptul că lunea muzeul este închis.