Grupurile „Plugușorul cu felinar” de la Tătăruși, Ansamblul folcloric „Ciureana” şi copiii de la Palatul Copiilor Iași vor vesti, mâine, 21 decembrie, pe scena amfiteatrului Muzeului „Ion Creangă”
Marin Sorescu, omagiat de Poşta Română
În cadrul programului cultural „Valorificarea patrimoniului literar naţional în spaţiul public”, organizat de Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Poşta Română, un poster cu una dintre fotografiile reprezentative ale lui Marin Sorescu şi poezia „Boala” urmează să fie afişat în oficiile poştale din întreaga ţară. Numele proiectului spune totul, iar comunicatul trimis presei nuanţează importanţa socială a acestuia: „Scopul este, pe de o parte, acela de a responsabiliza publicul larg prin furnizarea de informaţii necesare pentru cunoaşterea patrimoniului literar naţional, iar, pe de altă parte, de a oferi un cadru propriu egalităţii de şanse prin educarea acestuia indiferent de categoria/ grupul din care face parte fiecare dintre cei care vor avea acces la informaţia furnizată prin intermediul afişelor expuse în cadrul unităţilor stabilite împreună cu Poşta Română”. Proiectul este abia la început, în viitor şi alţi scriitori reprezentativi pentru cultura noastră vor fi prezentaţi în asemenea moduri publicului larg. Lansarea oficială a programului „Valorificarea patrimoniului literar naţional în spaţiul public” se va face în cadrul evenimentului „Rotonda 13 – Marin Sorescu”, pe 29 februarie, de la ora 11:00, la sediul Bibliotecii Academiei Române, informează Agerpres.
Poetul, dramaturgul, prozatorul, eseistul şi traducătorul Marin Sorescu s-a născut în 1936 la Bulzeşti, în judeţul Dolj. Opera sa este vastă, cuprinzând 60 de cărţi, traduse în peste 20 de ţări. Poezia a fost marea sa dragoste şi pentru aceasta este şi cel mai cunoscut publicului, însă şi piesele sale de teatru, precum „Iona”, „Paracliserul” şi „Matca” (din trilogia „Setea Muntelui de sare”), sau „Există nervi”, teatrul istoric „A treia ţeapă” şi „Răceala” şi-au găsit un loc de necontestat în cultura română, precum şi proza sa – „Viziunea vizuinii” şi „Trei dinţi din faţă”.
Marin Sorescu a primit numeroase premii, precum: Premiul Academiei Române (1968, 1977), Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite” - Italia, 1970, Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970, „Le Muse”, acordat de Accademie delle Muse - Florenţa, 1978, Premiul Internaţional de Poezie „Fernando Riello”, Madrid, Spania, 1983, Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate, Premiul Uniunii Scriitorilor din România (de şase ori, pentru poezie, teatru şi critică literară). La finalul vieţii sale, Marin Sorescu a scris despre plecarea sa definitivă, petrecută în iarna anului 1996:
Scară la cer
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite şi
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus.
Deşi am slăbit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Mă gândesc că trupul meu
Este totuşi prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâş! Pâş!