Mass-media insider

Tudor Călin Zarojanu este un scriitor şi un ziarist care se apropie de 60 de ani şi care din 1990 încoace a traversat şi a arat media românească. Nu a fost publicaţie pe care să n-o cunoască din interior şi de asemenea să nu fie familiarizat cu toţi gazetarii care au lucrat la acestea. Actualmente el prezintă în fiecare dimineaţă la postul public de televiziune câte o carte şi face din emisiunea sa de opt minute un veritabil show. Şi cartea pe care o publică acum la Polirom, "Mass-media insider" este un spectacol savuros, deoarece aparţine unui autor pentru care forfota din presa noastră are un farmec inimitabil. Personajele înfăţişate apar cu numele lor real sau au nume schimbate. Cine face un mic efort îi recunoaşte pe toţi, de la Ion Cristoiu la Cornel Nistorescu, dar apar şi personalităţi de talia lui Solomon Marcus sau Mihnea Gheorghiu. Tudor Zarojanu a făcut de-a lungul anilor numeroase interviuri şi de fiecare dată a evitat rutina, considerând că fiecare întâlnire cu cineva este ca o provocare şi-l pune în faţa unei situaţii inedite. De ce este cartea aceasta interesantă? Deoarece e scrisă cu mâna romancierului şi cu neliniştea gazetarului. Are vervă, dar nu poate elimina accentele de tristeţe. Adevărul este că media românească în două decenii a cunoscut extremele, pendulând între ridicol şi extaz. Am avut o presă care la un moment dat păruse singurul câştig veritabil după căderea comunismului. Dar în egală măsură excesele penibile care au abundat ne-au pus în faţa dilemei dacă libertatea câştigată nu a fost terfelită şi prin terfelire ne-am făcut de râs. Senzaţia de carnavalesc este predominantă, şi acest lucru ţine cartea la cote de interes. Nu avem aici nimic patetic, deşi, după părerea mea, ar fi meritat, fiindcă în anumite situaţii gazetele noastre chiar au avut un aer donquijotesc, luptându-se cu morile de vânt şi crezând că pot face dreptate într-o ţară năucă. Tudor Zarojanu este însă, în ciuda umorului său, un deziluzionat. Dar nu face din asta o dramă. Deziluzia sa este ca o imunitate dobândită faţă de promisiuni deşarte şi angajamente nerespectate. Ce mai e acum România? În urmă cu 20 de ani spuneam că este un neant pavat cu ziare. Acum este o cazarmă NATO tabloidizată de la marginea Europei. Mulţi poate preferă prima ipostază. Dar până la urmă nici o secundă nu trece de pomană.