Laurent Schwarz, un băiat german de doar 3 ani din Neubeuern, Bavaria, care pictează forme abstracte şi colorate folosind pensule, rulouri sau direct degetele înmuiate în vopsea, face de câteva luni senzație pe In
Mihai Eminescu și ADN‑ul poporului român
În frumoasa sală de conferințe a Primăriei Sectorului 2 din București, inundată de lumină, a avut loc, recent, prefigurarea aniversării zilei de naștere a poetului nostru național, dar și a lui Avram Iancu, organizată de Fundația Spirituală „Mihai Eminescu”. S-au rostit discursuri, au cântat Corul „Voievozii munților” și foarte tânăra naistă Maria Ichim.
Au fost multe momente emoționante, dar punctul culminant al evenimentului l-a reprezentat conferința „Mihai Eminescu și ADN-ul poporului român”, susținută de profesorul universitar Nicolae Constantinescu, chirurgul eminent care, în Decembrie 1989, a operat 22 dintre răniții de la Universitate. Povestea medicului a fost relatată recent în „Ziarul Lumina” (aici).
Punctul de pornire al tezei profesorului a fost o discuție din anul 2000, în San Diego, cu George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel, la scurt timp după ce se anunțase cartografierea integrală a genomului uman. Palade susține că nu doar fiecare om are genomul său unic, ci și fiecare popor, și că românii au înscrisă în genetica lor capacitatea de a renaște, ca nație, oricând e nevoie, din propria cenușă.
Nicolae Constantinescu a făcut legătura cu Mihai Eminescu prin intermediul poeziei „Ce-ți doresc eu ție”, pe care o consideră un adevărat document programatic al națiunii române. El a mai precizat că în ADN-ul nostru este și credința în Dumnezeu, argumentând cu faptul că, în Decembrie 1989, cei aflați la Universitate au îngenuncheat și au rostit „Tatăl Nostru”, deși - așa cum aveau să-i mărturisească în spital - unii dintre ei nu intraseră niciodată în biserică. De asemenea, a invocat mai multe versuri eminesciene, precum „El este moartea morții și învierea vieții” sau „O, maică prea curată și pururea fecioară!”.
Conferința profesorului Constantinescu s-a încheiat cu o serie de citate din articolele politice ale lui Eminescu, despre care e greu să crezi că nu au fost scrise azi!