Muzeul-fantomă

Să zicem că ai ca oaspete un prieten străin, iubitor de frumos, pasionat mai ales de sculptură. Şi că doreşte să vadă un muzeu al sculpturii în Capitală. Mai că ar paria că nu există aşa ceva, dar tu, mândru, înarmat cu informaţiile din ghidurile muzeelor, oficiale sau semioficiale, căutate pe internet, pui la cale un traseu turistic, începând chiar de la sediul Muzeului "Cornel Medrea", str. Gral Budişteanu nr. 16, aproape de strada Gral Berthelot.

Bucureştiul e oraşul tuturor posibilităţilor, aşa că prietenul tău străin va fi surprins când va vedea lucrarea "Dragoş Vodă şi zimbrul", premiată la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1937. Păcat că Brâncuşi nu are un muzeu aici, în Capitală, să vadă şi parizianul ce valori avem noi, românii. A, de fapt, are un muzeu, dar în capitala Franţei. Porniţi aşadar spre centru, ajungeţi la strada cu pricina, număraţi din doi în doi, vă opriţi la numărul 16, vă miraţi, treceţi de clădire, vă întoarceţi, iar treceţi, ca într-o comedie proastă, şi până la urmă constataţi că e adresa pe care o căutaţi, dar timpul e altul. Locul e cu vreo 40-50 de ani mai bătrân decât în fotografie: casa e coşcovită, deşi în ghid scrie că a fost renovată "de curând" (clar, termenul e darnic: 50-100 de ani), porţile sunt însă date la o parte şi în curte vreo trei maşini sunt pe post de exponate - statui moderniste? Nu-i nici o greşeală, sunteţi la adresa potrivită. Nici o plăcuţă, nici un indiciu că aici ar fi un muzeu, şi de n-ar fi cutia din carton de pe scări şi maşinile din curte, aţi crede că locul e părăsit.

Domnul care deschide uşa, după ce, politicoşi, v-aţi anunţat prezenţa apăsând butonul soneriei, se arată mirat de dorinţa voastră de a vizita un muzeu care nu mai există de cel puţin cinci ani, de când aici e proprietate privată. Că e proprietate privată acum nu mai aveţi nici un dubiu, deşi ar fi trebuit să vă daţi seama de când aţi văzut "statuile" din curte că vă aflaţi în ţara tuturor posibilităţilor. Că s-a retrocedat clădirea poţi înţelege (tu şi nicidecum prietenul tău străin), şi până la urmă nici nu-i problema ta, însă de ce nu s-a găsit un alt sediu pentru întreaga colecţie nu poţi pricepe, cu toată bunăvoinţa pentru lunga tranziţie care risipeşte valori.

Pe jos, spre a cuceri Europa

Muzeul "Cornel Medrea" de pe strada Gral Budişteanu a luat fiinţă în 1957, prin donaţia sculptorului, casa fiind repartizată acestuia la 10 ani de la naţionalizare. Colecţia fusese găzduită câţiva ani de Palatul Mogoşoaia, fiind donată statului de către sculptor în 1947, după prima expoziţie de sculptură din România, de la Sala "Dalles". Născut în comuna Miercurea, lângă Sibiu, în 1888, Cornel Medrea a absolvit Şcoala de arte frumoase din Budapesta şi a lucrat o vreme în atelierul sculptorului I. Zala. După ce în anii 1912 şi 1913 călătoreşte pe jos prin toată Europa, nu din dorinţă, ci din neputinţă financiară, în 1914 se stabileşte la Bucureşti, iar războiul îl găseşte în rândul artiştilor care creau opere inspirate din scene de război. Din 1933 şi până la moarte, 1964, se află la catedra de sculptură a Academiei de arte frumoase. Clădirea ce avea să-i poarte numele se găsea în apropierea academiei şi era construită în stil neoclasic, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Cunoscută sub numele de Casa Appel, aparţinuse şi regentului Gheorghe Buzdugan, preşedinte la Înalta Curte de Casaţie. Cornel Medrea nu a locuit în clădire şi nu a intervenit în mod semnificativ în structura acesteia, a făcut însă donaţii succesive, astfel că în două holuri mari, trei camere şi un birou de lucru al artistului, plus cele cinci camere de la subsol, se aflau aproape 400 de lucrări. Machete, portrete, documente vechi, grafică, sculpturi, mai ales busturi, proiecte reconstituiau viaţa şi opera artistului Cornel Medrea. În curte se aflau expuse sculpturi, creându-se un ansamblu muzeal demn de a se regăsi în ghidurile turistice.

De la Teatrul Naţional la Gara de Nord

Vizitatorul îşi putea face o impresie despre opera sculptorului care a abordat toate genurile şi tehnicile, atras fiind mai mult de portretistica istorică şi de monumentalitate. Barbu Ştefănescu Delavrancea, Lucia Sturdza Bulandra, Eminescu, Arghezi, Mihail Jora erau printre portretele cele mai importante. Cel care călătorea apoi prin ţară putea identifica uşor sculpturile purtând amprenta Cornel Medrea: la Sibiu - statuia lui George Coşbuc, la Giurgiu - a lui Eminescu, la Bistriţa - a lui Andrei Mureşanu. Călătorii sloboziţi în Gara de Nord cu siguranţă că vor fi văzut Monumentul Eroilor Ceferişti, realizat împreună cu Ion Jalea. Oamenii ajunşi la Teatrul Naţional vor fi admirat busturile lui Victor Hugo, Molière, Aristide Demetriad, iar cei mai atenţi la detalii vor fi zărit medalioanele care reprezintă voievozi români deasupra scării de onoare a Palatului Regal, actualul Muzeu de Artă al României. Cei mai meticuloşi ar putea jura chiar că privirea lor e ageră şi că au distins basoreliefurile de pe Arcul de Triumf, realizate împreună cu Paciurea, Jalea, Storck. Deşi nici nu ştii dacă acestea mai sunt sau nu acolo… Unii chiar ar spune că Monumentul Aviatorilor, pentru a cărui realizare a concurat cu un proiect, e al lui… Nu este realizat de el, dar se spune că proiectul lui era cel mai reuşit.

Premiul pentru indiferenţă revine statului român

Revenind la Muzeul "Cornel Medrea", aici ai fi putut vedea lucrările expuse la expoziţia universală de la Barcelona, de la expoziţia internaţională de la Paris, unde a obţinut Marele Premiu, de la expoziţia internaţională de la New York, unde şi acolo a obţinut Marele Premiu… N-ai fi găsit însă în lucrările artistului vreuna intitulată "Indiferenţă". Marele Premiu pentru această lucrare este însă înmânat statului român, maestru emerit în a-şi condamna la uitare oamenii de valoare.

Şi totuşi, unde poţi vedea lucrările celui despre care Corneliu Baba spunea: "Gândea spaţial şi echilibrat sinteze ale unor meditaţii profunde care solicitau linişte"? Într-un loc unde numai linişte nu e: în prezent, aproximativ 90% dintre lucrările expuse permanent - cam 50 - în fostul muzeu se află la etajul întâi şi la mezaninul Palatului Parlamentului, iar celelalte, în jur de 350, care nu erau expuse, sunt în depozitul Muzeului de Istorie al Municipiului Bucureşti - Palatul Şuţu.

Ce noroc pe tine, îţi spui: Palatul Parlamentului era ultimul pe lista traseului tău turistic. Iată cum din ultima ajunge prima şi iată cum împuşti doi iepuri dintr-un foc. Vizitezi şi Palatul Parlamentului, vezi şi o parte din statuile lui Cornel Medrea. Asta dacă eşti turist străin. Ca român, nu mai vezi nimic, căci cine bate drumul până la Casa Poporului şi să mai dea şi bani, când are circul din interiorul Parlamentului gratis, la televizor…