Muzeul virtual al copilăriei din Bucureşti

Se spune că pentru a nu îmbătrâni niciodată trebuie să fii acompaniat pretutindeni pe drumul vieţii de copilărie. Prin proiectul "Copilăria. Rămăşiţe şi Patrimoniu", lansat în Capitală, Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR) îşi propune să materializeze o idee inovatoare în muzeistica românească şi unică la nivel european: Muzeul virtual al copilăriei.

Ioana Popescu, coordonatoarea proiectului şi directorul general adjunct al Direcţiei de Cercetare din cadrul MNŢR, declară că proiectul se doreşte a fi diferit de modelele expoziţionale existente. Dacă Nürembergul are un muzeu al jucăriilor, Berlinul unul al jocurilor pe calculator, iar Viena un muzeu al copiilor, muzeul copilăriei în variantă autohtonă îşi propune să înglobeze mai multe aspecte circumscrise temei copilăriei, de la jocuri, jucării şi vestimentaţie până la numele copiilor, educaţia, textele orale specifice acestora transpuse într-o manieră cât mai dinamică şi actuală.

Patrimoniu material şi virtual

În absenţa unui spaţiu amplu care să adăpostească suita de "rămăşiţe" ale copilăriei se va folosi o platformă web care să găzduiască o bază de date ce va putea fi actualizată pe parcurs. Totodată, mărturiseşte Ioana Popescu, "vor fi organizate şapte expoziţii, cu tematici diferite, care vor conţine obiecte din colecţii particulare, acestea putând fi vizitate virtual pe site-ul proiectului". Muzeul copilăriei nu este un proiect destinat exclusiv prichindeilor, prin atelierele de memorie orală. Părinţii şi bunicii sunt invitaţi să le împărtăşească poveştile copilăriei lor.

Un proiect european

În Evul Mediu european, copilăria se sfârşea la vârsta de 10 ani, iar pe la 13 ani, fetele erau gata de măritiş. În alte colţuri ale lumii, de cum lăsau din mână jucăriile, băieţii din familiile domnitoare puteau primi răspunderea destinului unei ţări întregi. Aşadar, în culturi şi epoci diferite, copilăria a fost şi ea diferit percepută şi definită, dovedindu-se un concept cu graniţe şi înţelesuri schimbătoare.

Ideea proiectului, potrivit Ioanei Popescu, s-a născut tocmai din dorinţa de a aşeza în context european manifestarea acestor diferenţe, de a marca percepţia lor şi atitudinile pe care le generează şi se va desfăşura pe o periodă de doi ani, până în luna aprilie a anului 2013. Organizator principal va fi Muzeul Naţional al Ţăranului Român; coorganizatori: Institutul Cultural Român, Association pour la Promotion de lâéducation des enfants (Paris, Franţa) şi Muzeul din Lebork (Polonia); parteneri: Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Asociaţia Ethnokids (Bruxelles). Prin intermediul filialelor europene ale Institutului Cultural Român, la finalul acestei perioade vor fi organizate o serie de expoziţii itinerante, la care fiecare ţară-gazdă va contribui cu prezentări ale cutumelor, istoriilor, obiectelor ce ilustrează culoarea locală a ludicului.

De asemenea, coordonatoarea proiectului a subliniat că, deşi durata proiectului este limitată la cei doi ani, se doreşte ca muzeul virtual al copilăriei să se bucure de o existenţă mult mai îndelungată şi prosperă.