Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură N-ai tu vină, Bucovină…

N-ai tu vină, Bucovină…

Un articol de: Tiberiu N. Olariu - 28 Noiembrie 2018

Te-au râvnit demult habsburgii
Codrii deși de fag și murgii
Ape repezi prin pădure, zimbrul falnic de la munte,
Mai păstrează-n amintire strașnicele tale lupte.

Domnii tăi își poartă somnul spre eternitate
Voievozi cu braț puternic ți-au făcut cândva dreptate
De la Rădăuți veghează, Bogdăneștii de la Cuhea,
Vechi viteji din Maramureș și-au făcut în tine Curtea.

Ceremușul, Prutul, Nistrul, râul de la Colacin
Vechile noastre hotare până pe acolo țin
Domnii tăi băteau în lupte și pe turci și polonezi
Când chemau din buciumane de prin codrii pe viteji.

Bucovină! de la Putna, plânge neamul românesc
Pe măritul domn ce doarme în pământul strămoșesc
Plâng românii tot pe-aceia, care i-au condus prin iureș
Mușatinii de la Roman, Basarabii de la Argeș.
Vechi ierarhi, ctitori de limbă, autori de manuscris
De la Rădăuți din scaun multe predici au trimis
Protopsalți, monahi, sihaștrii, rânduiți în preoție
Au condus cu sârg norodu-n calea spre Împărăție.

Bucovină, floare mândră, șerpuit se-ndoaie Nistrul
Când mai aprig când mai lin...
Stau de strajă pârcălabii, din cetate la Hotin.

Ne-a vorbit adesea-n cronici, vrednicul Miron Costin,
Despre moldoveni și neamuri cu pecete de creștin
Graiului străbun din vatră, limbii noastre vechi și dulce
I-a mai pus o cărămidă și Ion a lui Neculce.

La Boian, la Cernăuți, ne-a lăsat ca mărturie
O biserică de piatră, o frumoasă ctitorie
Și-a lăsat letopisețul într-o samă de cuvinte
Ca să știe tot norodul de vitejii dinainte.

Dacă Herța-a fost cântată de-un poet precum Asachi
Bucovina-a fost cântată de toți frații Hurmuzachi
Lacrimi a vărsat „poetul, nepereche”-n Cernăuți
Când distinsul Aron
Pumnu-i dus la groapă cu brăduți.

A venit clipa dreptății, la apusul lui Brumar
Vladimir mitropolitul nalță rugă din Altar
Iancu Flondor și Pușcariu, Ion Nistor și Bejan
Onciu, Lazăr și cu Sbiera cer Unire pentru neam.

De aproape opt decenii, tot românul mai suspină,
Că te-au luat nedrept muscalii, scumpa noastră Bucovină
Cernăuțiul și Suceava, Mahala, Hotin, Uidești
Sunt din veci și vor rămâne tot pământuri românești.