Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Cultură Noi date despre vechea Bibliotecă a Mitropoliei Ţării Româneşti

Noi date despre vechea Bibliotecă a Mitropoliei Ţării Româneşti

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Cultură
Un articol de: Arhim. Policarp Chiţulescu - 10 Noi, 2010

Biblioteca Sfântului Sinod moşteneşte parţial volumele care provin din această străveche colecţie de carte. Despre momentul înfiinţării Bibliotecii Mitropoliei s-au emis diverse păreri. Deşi nu există un document care să ateste în mod clar începutul bibliotecii mitropoliei, nu este greu să presupunem că ierarhii şi mănăstirile aveau pe lângă sine un fond de carte, cel puţin pentru săvârşirea slujbelor, cărţi care nu sunt deloc puţine.

Nu putem gândi că primul mitropolit al Ungrovlahiei, Iachint, oriunde îşi va fi avut reşedinţa, la Câmpulung sau la Curtea de Argeş, nu avea o seamă de cărţi manuscrise, trebuincioase zidirii sufleteşti şi slujbelor sfântului altar.

Călugării au copiat şi imprimat în tipografii foarte multe scrieri ale Părinţilor Bisericii, volume care se adăposteau în mănăstiri "spre folosul de obşte", cum găsim notat în manuscrisele de la Mănăstirea Căldăruşani. Tipăriturile s-au păstrat mereu, alături de bogatele fonduri de manuscrise, cum erau cele de la mănăstirile Bistriţa vâlceană şi Hurezi, sau de la episcopiile Râmnicului şi Buzăului. Au rămas în istorie colecţiile de manuscrise şi cărţi de la multe alte aşezăminte monahale, cunoscute şi ca şcoli de copişti: Dălhăuţi, Poiana Mărului, Cernica, Ghighiu, Curtea de Argeş, Cozia etc.

O vechime din secolul al XVIII-lea

S-a afirmat că vechea bibliotecă a mitropoliei este anterioară secolului al XVIII-lea (Marta Anineanu, "Din istoria bibliografiei româneşti. Catalogul sistematic din 1836 al bibliotecii Mitropoliei din Bucureşti", în vol. Studii şi cercetări de bibliologie, I 1955, Ed. Academiei R.S.R., p. 113). De asemenea, s-a insistat pe faptul că bazele acestei biblioteci au fost puse de către mitropolitul Neofit Cretanul, conform afirmaţiilor ierarhului, care i-a clădit şi un loc anume (presupunem că este vorba de încăperea cu ziduri groase, de cărămidă, aflată pe latura de vest a paraclisului Reşedinţei patriarhale, refăcut de Nicolae Mavrocordat, în 1723). El a adus aici cărţile sale, dar şi pe cele date lui ca amanet de voievodul Constantin, fiul lui Nicolae Mavrocordat.

Trebuie subliniat că Mitropolia Ţării Româneşti are o bibliotecă mai veche de secolul al XVIII-lea, deoarece în Biblioteca Sfântului Sinod există 17 volume cu însemnările mitropolitului Teodosie (1668-1672; 1679-1708), unele dintre aceste notiţe fiind făcute înainte de 1701 (Marta Anineanu citează însemnările lui Teodosie din 1700 şi 1701 din volumele "Vieţile sfinţilor", tipărite în Lavra Pecerska, Kiev în 1700, art. cit., p. 113). Astfel, pe un "Minei slavon" pe luna iulie, tipărit la Moscova, în 1646, mitropolitul Teodosie îşi punea, în 1682, marca de proprietate.

Despre cele "12 Mineie slavone" şi "Vieţile sfinţilor"

Pe fiecare din cele "12 Mineie slavone", tipărite la Moscova, în 1691, mitropolitul scrie ordonat, într-o curată limbă românească: "Aceste 12 Mineie, cumpăratu-le-a preasfinţitul chir Teodosie, mitropolitul Ungrovlahiei şi le-au adaos sfintei mitropolii de la Târgovişte să fie de slujba besearicii, iar cine le-ar înstrăina de la amândoao sfintele mitropolii să le ducă într-altă parte, să fie supt blestemul lui Dumnezeu. În anul de la facerea lumii, 7201 (1693), measeţa avgust 15". Volumele sunt legate în piele maro, cu flori aurii pe tranşe, şi sunt într-o bună stare de conservare.

Pe două volume din "Vieţile sfinţilor", tipărite la Kiev, în 1689 şi în 1700, scrie: "Această sfântă carte numită viaţa sfinţilor, dăruită iaste a sfintei mitropolii a Ţării Româneşti din Bucureşti, de cinstitul dumnealui, al nostru făcătoriu de bine, Ioan Mazepa, hătmanul Ukrainei spre vecinica dumnealui pomenire şi s-au adus în zilele smereniei noastre mitropolitului Ţării Româneşti, carele cu mare blestem şi groaznică afurisanie las ca nimenea să nu îndrăznească a o înstrăina din sfântă mitropolia aceasta. 7209 (1701)", cu deosebirea că pe volumul tipărit în 1700, donatorul este numit Ioan Matei, Mare hătman. Aceeaşi însemnare, datată tot 7209 (1701), se află şi pe un "Ceaslov" din 1682, tipărit la Pecerska, dar şi pe un volum numit "Cartea Părintelui nostru, cel între sfinţi, Marele Vasilie, arhiepiscopul Cezareei Capadociei", imprimat la Ostrog, în 1594. Pe un "Minei" al lunii octombrie, tipărit la Buzău, în 1698, apare pe mai multe pagini următorul text: "Acest Minei l-au dat sfinţia sa, kir Teodosie, mitropolitul, sfintei mănăstiri Iazerul (Vâlcea, n.n.) unde iaste hramul Vovidenia Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ca să fie de treaba bisericii. Iar cine l-ar înstrăina de acolo să fie supt blestemul lui Dumnezeu. Leat 7207 (1699)."

1836, anul în care se pun bazele biblioteconomiei

Din cele prezentate, rezultă că ierarhul cumpăra, dăruia cărţi şi, totodată, primea donaţii de la persoane de vază.

Nu toate cărţile enumerate se folosesc la strană, în biserică, ceea ce înseamnă că mitropolitul avea, în mod firesc, o bibliotecă personală, care a rămas după moarte în proprietatea mitropoliei. La fel s-a întâmplat cu bibliotecile agonisite de vlădici, de-a lungul vremii. Ele au rămas în zestrea episcopiei sau mănăstirii unde au vieţuit. Vitregiile, vremurile nestatornice, desele schimbări de domni din ţară au făcut ca multe cărţi să ia drumul pribegiei sau să fie valorificate în afara hotarelor. Nu am greşi dacă am spune că biblioteca mitropoliei este, poate, cea mai veche de pe pământul valah. Chiar dacă volumele sale au căzut uneori în uitare şi nefolosire, biblioteca Mitropoliei a avut, mai târziu, în 1836, primul catalog în care cărţile au fost înregistrate şi grupate sistematic, pe domenii, punând astfel bazele biblioteconomiei. (Părintele arhimandrit dr. Policarp Chiţulescu este directorul Bibliotecii Sfântului Sinod.)

" Nu am greşi dacă am spune că biblioteca Mitropoliei este, poate, cea mai veche de pe pământul valah. Chiar dacă volumele sale au căzut uneori în uitare şi nefolosire, biblioteca a avut, mai târziu, în 1836, primul catalog în care cărţile au fost înregistrate şi grupate sistematic, pe domenii, punând astfel bazele biblioteconomiei."