O carte pentru vremuri de pandemie

Trăim într-o lume în care omul postmodern, aflat în căutarea libertății sau tânjind după libertate, în special în contextul pandemiei de COVID-19, își caută modele, așa-numite repere morale. Semnatarul cărții, ierom. Maxim Morariu, pune în fața cititorului autobiografia spirituală prin prisma a trei autori: Ioan de Kronstadt, Siluan Athonitul şi Nicolae Berdiaev. „Într-o lume în care vieţile sfinţilor prezintă aspecte din care ucenici zeloşi au decantat aspectele de umanitate (de exemplu, Sfântul Nicolae a stat drept în cristelniţă, a fost alăptat doar din sânul drept şi a făcut multe alte fapte extraordinare), autobiografiile spirituale vin să descopere oameni care au păcătuit, au avut uneori probleme de sănătate din cauza îmbuibării (cazul Sfântului Ioan de Kronstadt), au fost trişti, înfricoşaţi, s-au îndoit, au căutat sau au suferit din diferite pricini. Imaginea lor este cu certitudine una mult mai umană şi, datorită acestui fapt, mult mai apropiată. Dacă unui om i s-ar cere să fie ca Sfântul Nicolae, acest lucru ar putea fi, cel puţin la început, dificil. Dacă, însă, i s-ar cere să urmeze un astfel de model, existenţa unor probleme similare cu cele ale lui ar putea constitui un adevărat imbold înspre urmarea modelului său” (p. 30), precizează autorul în introducere.

Segmentată în cinci părţi, cartea debutează cu câteva precizări terminologice, definind înţelesul autobiografiei spirituale şi prezintă particularităţile ei în diferite spaţii culturale sau confesionale (pp. 13-70). De asemenea, evidenţiază ecourile ei în spaţiul literar și filosofic. În capitolul doi găsim repere istorice ale autobiografiei spirituale din spațiul creștin, fiind prezentați Sfântul Apostol Pavel, ca fondator al scrisului la persoana întâi, și evoluția genului de la Sfântul Pavel la Sfântul Ioan de Kronstadt (pp. 71-149).

Capitolul trei se deschide cu jurnalul Sfântului Ioan de Kronstadt, ca reper al autobiografiei spirituale în secolele XIX și XX (pp. 151-266). Ulterior, sunt prezentate însemnările mistice ale Sfântului Siluan Athonitul și relevanța lor pentru autobiografia spirituală din spațiul ortodox (pp. 267-368), iar apoi reperele bibliografice și memoriile filosofului rus Nicolae Berdiaev, precum și relevanța lor pentru teologia contemporană (pp. 369-420). 

În finalul lucrării (pp. 421-433) ni se evidențiază cum lecturarea autobiografiei celor trei modele prezentate în lucrare poate fi o soluție la problemele care-l subjugă pe omul postmodern. 

Volumul a fost conceput și susținut ca teză de doctorat, fiind prefațat și realizat sub îndrumarea științifică și duhovnicească a IPS prof. univ. dr. Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ierom. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu, autorul cărții, este doctor în teologie, absolvent a două facultăți, a două masterate, bursier al Institutului Ecumenic de la Bossey (Elveția). A studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. Până în prezent, a publicat, editat, coordonat sau tradus 26 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial la opt reviste de specialitate (2 indexate Web of Science).