Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură O istorie a literaturii creştine vechi

O istorie a literaturii creştine vechi

Data: 13 Mai 2013

De curând, au apărut la Polirom trei tomuri impozante, reunite sub titlul „Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine“. Autorii, doi cărturari italieni, Claudio Moreschini şi Enrico Norelli, au sintetizat un material uriaş pentru a oferi celor curioşi şi studioşi posibilitatea de-a afla cât mai multe despre un domeniu altfel greu de defrişat. Traducerea este realizată de prozatorul Hanibal Stănciulescu şi de Gabriela Sauciuc, italienişti cunoscuţi, care nu au precupeţit nici un efort pentru a reda în româneşte un text dificil. 

Asupra acestei perioade din istoria culturii creştine plutesc, din păcate, mulţi nori, ceea ce solicită o limpezire competentă. Ce însemna literatura cu atâta vreme în urmă? Se autonomizase din corpusul teologic? Nici vorbă. Şi totuşi, germenii textului independent începuseră să se manifeste încă de pe atunci. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare şi de la Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu sunt trecuţi în revistă autori şi cercetate opere de multe ori greu de înţeles, dar în care se face simţit tot zbuciumul apropierii de cer. Autorii din acea vreme nu aveau privirea orientată decât într-o singură direcţie. Ei priveau într-acolo nu fiindcă aşa li se cerea să facă, dar simţeau că numai acesta poate fi rostul lor pe pământ. Cine mai ştie acum de Paulinus din Milano sau de Possidus, autori minori, dar care prin sârguinţa lor au aşezat o piatră la temelia unui templu gigantic, de ale cărui coloane ne sprijinim noi acum? Importanţa unor asemenea lucrări se pune în evidenţă tocmai prin caracterul lor exhaustiv în faţa căruia rămânem uimiţi. Ca în cazul vechilor piramide, istoria literaturii creştine în cele două limbi vechi răsare copleşitor, ca un monument fără moarte ce a învins pulberea timpului. (Dan Stanca)