Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti găzduiește expoziţia „Apuseni, țara de piatră”, în cadrul proiectului „Romania Student Tour”, program naţional de redescoperire şi promovare a valorilor
30 Apr, 2024
O istorie a literaturii creştine vechi
De curând, au apărut la Polirom trei tomuri impozante, reunite sub titlul „Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine“. Autorii, doi cărturari italieni, Claudio Moreschini şi Enrico Norelli, au sintetizat un material uriaş pentru a oferi celor curioşi şi studioşi posibilitatea de-a afla cât mai multe despre un domeniu altfel greu de defrişat. Traducerea este realizată de prozatorul Hanibal Stănciulescu şi de Gabriela Sauciuc, italienişti cunoscuţi, care nu au precupeţit nici un efort pentru a reda în româneşte un text dificil.
Asupra acestei perioade din istoria culturii creştine plutesc, din păcate, mulţi nori, ceea ce solicită o limpezire competentă. Ce însemna literatura cu atâta vreme în urmă? Se autonomizase din corpusul teologic? Nici vorbă. Şi totuşi, germenii textului independent începuseră să se manifeste încă de pe atunci. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare şi de la Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu sunt trecuţi în revistă autori şi cercetate opere de multe ori greu de înţeles, dar în care se face simţit tot zbuciumul apropierii de cer. Autorii din acea vreme nu aveau privirea orientată decât într-o singură direcţie. Ei priveau într-acolo nu fiindcă aşa li se cerea să facă, dar simţeau că numai acesta poate fi rostul lor pe pământ. Cine mai ştie acum de Paulinus din Milano sau de Possidus, autori minori, dar care prin sârguinţa lor au aşezat o piatră la temelia unui templu gigantic, de ale cărui coloane ne sprijinim noi acum? Importanţa unor asemenea lucrări se pune în evidenţă tocmai prin caracterul lor exhaustiv în faţa căruia rămânem uimiţi. Ca în cazul vechilor piramide, istoria literaturii creştine în cele două limbi vechi răsare copleşitor, ca un monument fără moarte ce a învins pulberea timpului. (Dan Stanca)
