Părintele profesor Nicu Moldoveanu la împlinirea venerabilei vârste de 80 de ani

Cinste, laudă, prețuire și recunoștință se cuvine dascălilor care, înmulțind talanții primiți de la Dumnezeu, i-au dăruit cu multă dragoste ucenicilor pe care i-au modelat, i-au îndrumat și i-au lăsat urmași la catedră spre a le continua activitatea. Astăzi, 20 octombrie 2020, gândurile și simțămintele noastre de dragoste și recunoștință se îndreaptă către părintele Nicu Moldoveanu, ilustru preot și profesor de teologie, compozitor, dirijor și muzicolog bizantinist, cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 80 de ani.

Sunt ani frumoși, rodnici și bine­cu­vântați de Dumnezeu, ca răsplătire adusă oamenilor care Îl iubesc pe El și care viețuiesc în credință și evlavie și își fac cunună din fapte luminoase. Părintele profesor Nicu Moldoveanu s-a născut în comuna Brătianu (astăzi Scânteia), în ziua de 20 octombrie 1940, din județul Ialomița, în anii grei ai celui de-al Doilea Război Mondial. A primit din familie o educație creștină autentică, deprinzând de mic hărnicia și rugăciunea. Părinții săi, Grigore și Ioana Moldoveanu, au fost oameni rugători și cu frică de Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu i-a binecuvântat cu 11 copii, părintele profesor fiind al șaptelea. Primind din copilărie abecedarul credinței și fiindu-i insuflată în inimă iubirea de Dumnezeu și de Biserică, părintele era prezent și activ în biserică, susținându-i pe preoții satului.

Cu timpul, a descoperit pasiunea pentru cântarea de strană, de care nu s-a mai despărțit niciodată. Înainte de a se înscrie la Seminarul Teologic din București, avea să dirijeze corul de fete din sat, cu care susținea răspunsurile liturgice la strana bisericii, în fiecare duminică și în sărbători. Atașamentul față de locașul cel sfânt și ardoarea cu care se pregătea să devină slujitorul lui Dumnezeu, la sfatul și în urma rugăciunilor mamei sale Ioana, au făcut ca în anul 1956 să intre la Seminarul Teologic din București.

Strălucit student, discipol și urmaș la catedră al profesorului Nicolae Lungu

După încheierea studiilor seminariale, în anul 1961 a susținut examenul de admitere la Institutul Teologic Universitar din București, ale cărui cursuri le-a urmat timp de patru ani, până în 1965, remarcându-se printre cei mai străluciți absolvenți. După obținerea titlului de licențiat, s-a înscris la doctorat sub îndrumarea științifică a marelui profesor, compozitor și dirijor Nicolae Lungu. Intuind talentul, dragostea pentru muzica bisericească, seriozitatea și tenacitatea ucenicului, profesorul Nicolae Lungu l-a ales să-i fie colaborator la catedră, în anul 1968, ucenicul fiind titularizat în postul de asistent. După încheierea studiilor doctorale cu teza intitulată Izvoare ale cântării psaltice în Biserica Ortodoxă Română - manuscrise muzicale bizantine (gre­cești, românești și româno-grecești) până la începutul secolului al XIX-lea, publicată la EIBMBOR, în anul 1974, părintele Nicu Moldoveanu a ocupat, prin concurs, posturile de lector (1974), conferențiar (1975) și profesor (1995) la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. În anul 1975, mentorul său, profesorul Nicolae Lungu, s-a pensionat. Părintele Nicu Moldoveanu a rămas alipit sufletește de îna­intașul său la catedră, invitându-l frecvent să participe la activitatea muzicală și corală ce se desfășura în institut. În anul 1980, părintele Nicu Moldoveanu a primit o bursă de studii din partea Patriarhiei Ecumenice pentru a-și desăvârși cunoștințele dirijorale și de compoziție muzicală la Academia de Muzică și Arte Reprezentative din Viena. Dragostea și recu­noștința purtată profesorului său s-au perpetuat peste ani și ani, materializându-se în numeroase evenimente concertistice și în elogioase articole și studii pe care părintele Nicu Moldoveanu le-a dedicat profesorului Nicolae Lungu în timpul vieții acestuia, dar și după trecerea sa la cele veșnice. În anul 2013, a publicat la Editura BASILICA a Patriarhiei Române volumul intitulat Profesorul, dirijorul și compozitorul Nicolae Lungu, arătând prin aceasta omenia și generozitatea, fidelitatea și recunoștința față de înaintașul său la catedră. Dăruitor și jertfitor pentru Biserică, pentru muzica bisericească, talentat, consecvent și perseverent pe drumul credinței și al artei muzicale, cumpătat și chibzuit în relațiile cu semenii, om al discernământului în toate aspectele vieții și întreprinzător, nu a precupețit nici un efort în a da la lumină cărțile de psaltichie necesare stranei bisericești.

Prin lucrarea sa muzicală bisericească misionară, constând în tipărirea cărților de cântări bisericești necesare stranei, a antologiilor corale pentru coruri bărbătești și mixte și prin munca de cercetare, concretizată în publicarea a numeroase studii și volume de muzicologie bizantină, ediții critice, dicționare, volume monografice și volume de poezii religioase, părintele profesor face parte din pleiada marilor personalități ale muzicii bisericești românești și deopotrivă ale Bisericii noastre.

Profesor, dirijor și îndrumător model pentru discipoli și studenți 

Spiritual și inconfundabil, părintele Nicu Moldoveanu rămâne în conștiința tuturor ca omul și profesorul model, iubit și apreciat de colegii profesori și de foștii săi studenți. Conduita academică și ținuta vestimentară erau întotdeauna ireproșabile, fapt datorat, bineînțeles, și distinsei doamne preotese Steliana, chip de soție devotată părintelui și familiei. Chipul lui sobru și autoritar, în spatele căruia descopereai o inimă deschisă și iubitoare, impunea un respect aparte. Atunci când observa seriozitate și interes din partea studenților pentru muzica bisericească, îi apropia cu dragoste, oferindu-le șansa studierii și aprofundării ei. Orele de curs și orele de ansamblu coral erau pentru noi toți o delectare. Părintele lucra cu mult har, cu răbdare și cu înalt profesionalism. Avea o metodă de lucru foarte precisă, iar repetițiile erau bine organizate. Concertele de colinde și cele închinate Sfinților Trei Ierarhi erau zile de mare sărbătoare, așteptate cu viu interes și încununate de mult succes, spre bucuria auditoriului şi a celor care trudeam împreună cu dânsul. Înzestrat cu o capacitate selectivă de excepție, părintele profesor a format o adevărată școală de tineri dascăli de muzică bisericească pentru a duce mai departe munca pe care a desfășurat-o la catedră de-a lungul celor aproape 40 de ani. Ca îndrumător de doctorat, a creat o adevărată echipă de profesori de muzică bisericească şi cercetători, cadre didactice în învă­țământul bisericesc universitar și seminarial.

Pasionat cercetător și publicist

Acrivia, rigoarea și precizia cu care își argumentează cercetările muzicologice sunt calități proprii părintelui profesor Moldoveanu, unanim recunoscute de cercetătorii avizați. Munca sa serioasă și laborioasă reprezintă un adevărat modus vivendi. Printr-o intuiție aparte, a știut să descifreze tainele muzicii bizantine, descoperind surse elocvente și făcând lumină în multe dintre necunoscutele istoriei și muzicologiei bizantine de pe teritoriul României. A respectat și a cerut ucenicilor săi să respecte două principii de bază în cercetare: responsabilitatea și obiectivitatea științifică. Personalitate puternică, însuflețit de o credință dreaptă și statornică în Dumnezeu, probată îndeosebi în vremuri de mari încercări ale vieții prin care a trecut, părintele Nicu Moldoveanu a știut să dăruiască Bisericii pe care o slujește ceea ce este deplin necesar. Începând din anul 1990 și până astăzi, cu timp și fără timp, aflat mai mereu pe drumul dintre Facultatea de Teologie și Tipografia Institutului Biblic, s-a preocupat să publice, în condiții tipografice de excepție, comorile cântării noastre bisericești, împlinind vocația de a compune și culege pentru strana românească și continuând în acest fel munca și tradiția înaintașilor săi. Om al condeiului, părintelui Nicu Moldoveanu i se poate asocia vechiul aforism latin al lui Plinius, nulla dies sine linea. Astfel, încununat de vrednicie și de roadele muncii sale împlinite la vreme, părintele profesor Nicu Moldoveanu reprezintă o pildă vie și un chip luminos al Bisericii noastre.

La acest ceas aniversar, noi, ucenicii de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din București, îl felicităm călduros pe profesorul și îndrumătorul nostru, alăturându-ne bucuriei părintelui profesor, distinsei doamne preotese Steliana și întregii familii și aducem mulțumire Preamilostivului și Atotputernicului Dumnezeu, rugându-L ca și de acum înainte să îi dăruiască ani mulți și fericiți, în sănătate și liniște împreună cu familia Preacucerniciei sale, puteri sporite în misiunea liturgică și pastorală și în frumoasa activitate de compozitor și muzicolog pe care o împlinește cu mult har, dăruire și iscusință!

La mulți și binecuvântați ani, preaiubite Părinte Profesor! (Pr. conf. univ. dr. Stelian Ionașcu, pr. lect. univ. dr. Zaharia Matei, pr. asist. univ. dr. Nicolae Giolu, pr. asist. univ. dr. Alexandru Marius Dumitrescu)