Paul Neagu şi „Crucea secolului“

Mulţi bucureşteni nu ştiu că acea operă de artă aflată ani de-a rândul în fosta Piaţă a Aviatorilor (acum Charles de Gaulle) aparţine unui mare artist român, Paul Neagu. Lucrarea se află temporar în faţa Ambasadei Chinei la Bucureşti, dar în viitorul apropiat va reveni la locul iniţial.

Paul Neagu, care a trăit mult şi a lucrat în Regatul Unit al Marii Britanii, fiind deosebit de apreciat de critica şi de publicul larg de acolo, a plecat dintre noi acum opt ani, dar rămâne un reper nepieritor într-un univers atât de perisabil ca acela al artei contemporane.

Tot unii dintre concitadinii noştri care nu dau doi bani pe artă şi zeflemisesc tot ce le iese în cale - printre aceştia se numără şi cei care au luat peste picior opera lui Gorduz de pe treptele Muzeului Naţional de Istorie - numesc dispreţuitor monumentul din Piaţa Charles de Gaulle "nasturele" şi râd prosteşte. De fapt, numele lucrării este "Crucea secolului", şi nimic nu poate fi mai inspirat pentru a reda o asemenea idee înaltă decât acel disc de bronz polisat în care au fost decupate nişte ambrazuri pe unde poţi privi fie într-un sens, fie în celălalt al timpului, adus astfel în pragul cerut de deconspirarea sa, o impresionantă crucificare.

Un continuator al lui Brâncuşi

Paul Neagu a făcut parte din categoria acelor artişti care au vrut mereu să supună materia unor arhetipuri. Artist al formei abstracte, a descoperit în arta abstractă un mijloc foarte bun pentru a reda esenţele, ideile nevăzute pe care, la urma-urmei, se sprijină tot universul. Regimurile totalitare şi în general o mentalitate rigid opacă nu pot înţelege nimic din rafinamentul acelei arte care, renunţând la figurativ, caută un alt vehicul pentru exprimarea mesajelor superioare, coborâtoare din lumea zeilor. De la Brâncuşi am învăţat ce e arta abstractă veritabilă, iar Paul Neagu este la rândul lui un continuator de frunte al geniului abstracţionist brâncuşian.

Dacă vă duceţi în această vară în oraşul de pe Bega veţi admira acolo o altă lucrare a sa închinată spaţiului public, prin care sunt veneraţi martirii din decembrie 1989. Ce diferenţă enormă însă între fineţea şi persuasiunea lui Paul Neagu şi ce a făcut aici în Piaţa Revoluţiei - chipurile tot în registru abstract! - Alexandru Ghilduş pentru a omagia aceeaşi temă!

Cum se întâmplă deseori, străinii îl respectă mai mult decât noi, cei de un sânge cu el! În aceste zile ale Olimpiadei, numele lui Paul Neagu este bine cunoscut în Londra şi diverse secţiuni ale spaţiului public londonez sunt ocupate de lucrări de-ale sale. Ultima, vernisată de curând, "Alergătorul pe muchie" (Edgerunner), atrage atenţia locuitorilor din imensa metropolă. De asemenea, mulţi dintre elevii lui Paul Neagu, actualmente artişti plastici britanici, îl stimează. Lucrările lui sunt expuse la Victoria & Albert Museum, Tate Gallery, National Scottish Art Gallery din Edinburgh, de asemenea, peste Ocean, în Statele Unite şi Canada, unde a şi predat, de altminteri, la Universitatea Concordia din Montreal. Se spune despre el că face o artă totală, în sensul devoţiunii marilor maeştri ai Renaşterii, pentru care nu existau compartimentări între arte, iar gestul artistic reprezenta o amplă îmbrăţişare a cosmosului. Cam într-o asemenea efigie se înscrie şi Paul Neagu, artistul român care, ca şi alte spirite plecate din ţara de obârşie, s-a afirmat în primul rând peste hotare. Aşa cum se spune că nimeni nu e profet în ţara lui, aşa şi artişti de anvergura lui Paul Neagu sau Cioran îi uimesc pe cei de pe un alt meridian, iar celor de acasă nu le rămâne decât atitudinea derizorie. Spune-mi ce zici ca să-ţi spun cine eşti! Cine vede într-un monument un nasture îşi merită soarta amară.