Pinacoteca Muncipiului Bucureşti se redeschide după 26 de ani

Iubitorii de artă vor putea admira, începând cu 29 iulie 2016, lucrări din Pinacoteca Bucureştiului, care se va redeschide publicului la Palatul Suțu, sediul Muzeului Municipiului București, după cum informează site-ul instituției culturale. În momentul de față, patrimoniul artistic al pinacotecii numără peste 5.500 de lucrări, cele mai multe fiind picturi, urmate ca număr de lucrări de grafică, sculptură și artă decorativă.

După 26 de ani, Pinacoteca Municipiului București își redeschide colec­țiile, oferind o retrospectivă a principalelor donații, aparţinând lui Ioan Movilă şi Filip Marin, precum și a celor mai reprezentative lucrări achiziționate în perioada interbelică. Lucrările, aflate în patrimoniul Muzeului Municipiului Bucureşti, au trecut printr-un proces de restaurare începând cu anul 1994, iar din 2006, printr-unul de clasare.

Impresionanta şi tumultuoasa istorie a pinacotecii o aflăm în detaliu chiar de pe site-ul instituţiei. Pinacoteca Municipiului București este un proiect care a luat naștere în urma mai multor donații. Actul de naștere este datat 19 iulie 1933 și are semnătura primarului din acea perioadă, Dem I. Dobrescu. La început, pinacoteca funcționa prin afiliere, alături de Muzeul Municipal, sub tutela instituțională a Primăriei Capitalei. Patrimoniul ei a fost alcătuit printr-o serie întreagă de donații de colecții de artă sau bunuri mobile provenite de la familiile din elita societății de la acel moment şi de la alte instituții care susțineau cultura.

Cine au fost donatorii operelor de artă

Un donator important a fost doamna Elena Movilă, care a dăruit colecția sa de artă și a soțului ei, Ioan Movilă, alcătuită pe parcursul vieții. Un alt donator important în epocă, mai puțin cunoscut astăzi, este sculptorul Filip Marin (Marinescu). Tot soția acestuia este cea care preia inițiativa de a susține postum numele sculptorului și donează Pinacotecii Municipale un număr important de sculpturi și picturi ale soțului ei. Filip Marin era cunoscut în epocă şi pentru faptul că fusese profesor la Școala de Arhitectură a Capitalei. Soţia sa, doamna Emilia Margareta Marin, a dorit însă ca renumele soţului să fie dus mai departe şi prin susţinerea financiară a unor proiecte realizate de artiști precum Dimitrie Paciurea şi Frederic Storck, dar şi prin donaţii de artă. La susţinerea pinacotecii au mai contribuit Societatea Tinerimea Artistică, Automobil Club, dar şi Direcția culturală a Primăriei Bucureşti care a achiziţionat multe lucrări. Tot acest patrimoniu şi-a găsit spaţiu de expunere și vizitare printr-un alt gest de donație: Jana Urseanu, soția fostului amiral Vasile Urseanu, a donat casa din bulevardul Lascăr Catargiu Pinacotecii Municipale. Casa donată, chiar și în acea epocă, era una foarte cunoscută, fiind Observator Astronomic, funcție pe care nu și-a pierdut-o nici astăzi. Încă din 1910, în Palatul Urseanu, cum era cunoscut, veneau pentru studii astronomi renumiți sau amatori. În 1933, când Jana Urseanu și-a donat casa, aceasta era încadrată deja în circuitul cultural al Capitalei. Pinacoteca s-a deschis pentru public la data de 29 noiembrie 1933. A fost un mare eveniment în epocă, la ­inau­gurare fiind prezenți primarul Dem I. Dobrescu, pictorul Petre Iorgulescu-Yor, D. Bucuța, Dimitrie Gusti, Alexandru Tzigara-Samuraș şi toată protipendada artistică și culturală a vremii. Primăria și ministerul au alocat atunci fonduri speciale pentru noi achiziții. După deschiderea oficială, pinacoteca și-a canalizat acțiunile pe două mari direcții: o politică a achizițiilor, axată pe cumpărarea de pe piață a operelor de valoare, şi grija pentru educaţia artistică a publicului.

Aventurile colecţiei

În 1940, sălile Palatului Urseanu au fost reorganizate tematic: secția pictură, secția documentară, secția Ioan Movilă, secția sculptură, secția gliptică și secția Filip Marin, funcţionând astfel până în 1949. La acea dată, existau în colecţii 1.055 de piese. Perioada ce a urmat după 1949 până în 1989 a fost una de intense schimbări pentru Pinacoteca Municipală. În primul rând, ea a pierdut dreptul de a fi expusă în Casa Amiral Urseanu, din bd. Lascăr Catargiu nr. 21, în acea perioadă bulevardul fiind numit Ana Ipătescu. Între 1950 şi 1952, importante opere de artă plastică românească și universală au fost transferate cu titlu temporar Muzeului Național de Artă al RPR, prin decizii ale Consiliului Culturii și Consiliului Popular al Municipiului București. Pinacoteca s-a desființat ca titulatură, urmând apoi lipirea instituției și a colecției cu Muzeul „Simu”. Pinacoteca a funcționat în acest tandem până în 1961, când Muzeul „Anastasie Simu” a fost demolat. În 1961 pinacoteca a rămas din nou fără sediu. A urmat un lung periplu în cadrul căruia lucrările de artă au fost depozitate în mai multe cădiri din București, neavând nici una spaţiu pentru expunere. În urma cutremurului din 1977, Muzeul de Artă al Municipiului București, „Anastase Simu”, s-a închis pentru public sub pretextul deteriorării clădirii din strada Biserica Amzei, unde a funcționat muzeul, patrimoniul fiind transportat și depozitat, fără a se ține cont de normele de conservare, în subsolul Muzeului de Artă al RSR, precum și în Casa Melik.

Începând cu anul 1979, colecția de artă „Anastase Simu” a fost transferată la Muzeul Colecțiilor de Artă, iar în anul 1981 se redeschide oficial Muzeul de Artă al Municipiului București. În 1983, acest muzeu s-a unit administrativ cu Muzeul de Istorie al Municipiului București, devenind astfel, prin comasare, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București. Pinacoteca a fost deschisă pentru public în sediul din str. Obedenaru, până la începutul anului 1990, când, din cauza deteriorării instalației de termoficare, s-a închis pentru public. În 1992, urmașii familiei Slătineanu au revendicat, în instanță, dreptul de proprietate asupra clădirii. În 1995, sediul pinacotecii a revenit proprietarilor de drept, iar o mică parte din patrimoniul de artă a fost depozitat la Muzeul „Gheorghe Tattarescu”, care, la rândul lui, în anul 1993 fusese închis pentru public, în vederea consolidării și restaurării. Proprietarii Casei Slătineanu au acceptat ca, până la găsirea de către Primăria Municipiului București a unui spațiu pentru pinacotecă, să găzduiască în continuare această instituție. În anul 2000, Primăria Municipiului București a alocat, cu titlu provizoriu, un spațiu într-o clădire din strada Lahovary nr. 1 pentru amenajarea unui depozit de artă. În anul 2011, clădirea din str. Lahovary a intrat în reparaţii, iar patrimoniul de artă din acel depozit al pinacotecii a fost evacuat și mutat la Muzeul „George Severeanu” și la Muzeul „Gheorghe Tattarescu”.

Din anul 2012, pinacoteca a primit un sediu într-o clădire încadrată în categoria monument istoric din grupa A, situată pe strada Lipscani nr. 18-20, cunoscută sub numele de Dacia-România. Cu toate acestea, începând cu anul 1990 și până în prezent, în lipsa spațiului pentru amenajarea expoziției de bază, capodoperele din colecția de artă au putut fi admirate doar cu ocazia diferitelor expoziții temporare, organizate în cadrul Muzeului Municipiului București sau în colaborare cu instituții partenere.