Portretul ca biografie a inocenţei în interbelic

Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici” găzduiește, până la data de 30 martie 2020, expoziţia tematică de fotografie „Portretul ca biografie a ­inocenţei. Un fotograf interbelic: ­Dumitru Furnică-Minovici (1897-1982)”. Multe dintre clișee sunt expuse în premieră și creionează un profil antropologic al omului de clasă mijlocie din Europa interbelică.

Fotografiile cuprind o tematică din multele abordate de Dumitru Furnică-Minovici și fac parte dintr-o colecţie de peste 5.000 de clişee, digitizată între anii 2017-2018, după cum informează Muzeul Municipiului Bucureşti (MMB). Majoritatea persoanelor portretizate fotografic nu sunt români, ci parteneri de afaceri ai autorului de pe tot cuprinsul Europei Centrale, susține managerul MMB, Adrian Majuru, într-un comunicat al instituției muzeale.

Potrivit acestuia, expoziţia dezvăluie publicului pasiunea pentru fotografie a unui inginer şi oferă o informaţie interesantă despre profilul antropologic al omului interbelic din clasa de mijloc a Europei. Totodată, evenimentul ex­po­zițional reprezintă o dublă premieră: relevă calitatea de fotograf a unui inginer, necunoscută până acum, și prezintă, pentru prima oară, o parte din fotografiile acestuia. În acest fel, vizitatorii au ocazia să descopere „o întreagă lume interbelică dornică de viaţă, de seninătate şi foarte preocupată să-şi păstreze inocenţa”, menționează sursa citată.

Dumitru Furnică-Minovici s-a născut la Bucureşti, în 14 decembrie 1897, părinții săi fiind Zaharia Furnică şi Elena, născută Minovici. Deşi încă din copilărie avea o atracţie deosebită către artă, după absolvirea liceului, părinţii l-au trimis să studieze la Facultatea de Mine şi Petrol din Toulouse, completându-și studiile cu un doctorat la Paris, la École du Pétrole.

Întors în ţară, a fost angajat de Societatea Creditul Minier (care pe atunci furniza petrol românesc în toată Europa), la sucursala din Viena, „Cremin”, ca director general. Călătorește aproape zilnic în toată Europa, pentru încheierea de contracte, și are, astfel, posibilitatea să viziteze muzee, anticariate și să participe la licitaţii de obiecte de artă, pe care le expedia în ţară. Unchii săi, cei trei fraţi Minovici, l-au îndemnat să fondeze un muzeu de artă occidentală (în 1941 este ajutat, în acest sens, de arhitectul italian Enzo Canella), lângă Muzeul de Artă Populară al dr. Nicolae Minovici. În 1945, donează muzeul Academiei Române, unde este numit director. La moartea unchiului său, dr. Nicolae Minovici, conform testamentului acestuia, este numit director al Muzeului de Artă Populară. 

Mai bine de trei decenii, începând cu 1948, inginerul Dimitrie-Minovici își câștigă existența din experienţa dobândită la licitaţiile la care a participat pentru a-şi mări colecţia de artă aplicată medievală. O realitate pe care nu o bănuia la mijlocul anilor ’20, când a început să lucreze pentru Creditul Minier.