Radu Bogdan, un personaj de poveste

Radu Bogdan (1920-2011) este unul dintre cei mai mari istorici ai artei, cunoscut mai ales pentru monumentala şi exhaustiva monografie "Ion Andreescu", el fiind, de altfel, cel mai mare cunoscător al operei acestuia. La 11 martie ar fi împlinit 92 de ani. S-a stins din viaţă în august 2011, lăsând culturii române manuscrise şi documente pe care le vom putea cunoaşte abia peste câţiva ani, atât sunt de multe.

Întreaga sa moştenire culturală, Radu Bogdan a lăsat-o prin testament Mădălinei Mirea, doctor în istoria artei, ucenica maestrului în ultimii nouă ani. Întâlnirea dintre cei doi s-a petrecut ca după un scenariu de film memorabil.

"I-am trimis o scrisoare în care îi scriam că îmi doresc să fac o teză de doctorat pe tema expertizei de atribuire în artă, şi credeam cu putere că este singurul om care mă poate ajuta, că aveam nevoie de relaţia maestru-discipol, aşa cum era odinioară. Îl rugam să mă lase să stau în preajma sa ca să învăţ. După ce a primit scrisoarea, mi-a telefonat entuziast: "Doamnă, ard de nerăbdare să vă cunosc, de 50 de ani aştept scrisoarea aceasta!"

I-am devenit discipol şi m-a învăţat răbdarea, lucrul într-o arhivă, documentarea şi tot ceea ce ulterior mi-a fost de ajutor în elaborarea tezei mele de doctorat", povesteşte Mădălina Mirea.

"Radu Bgdan a fost un personaj de poveste. Nu cunosc un mare intelectual român care să nu-l fi frecventat pe Radu Bogdan. La masa la care am stat şi eu lângă Radu Bogdan, au stat toţi oamenii mari ai culturii române: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Vladimir Tismăneanu... Erau oameni de-ai casei, îi sorbeau cuvintele, mulţi s-au format în proximitatea lui. Asta în ciuda faptului că era şi un om năprasnic, intransigent, cerea multe de alţii, fiindcă şi de la sine cerea".

"Pământul pârjolit"

Când cerceta o temă, făcea totul cu atâta conştiinţă, încât Andrei Pleşu spunea despre el că folosea metoda "pământului pârjolit". S-a ocupat peste 50 de ani de opera şi viaţa lui Ion Andreescu, i-a cunoscut urmaşii, a citit totul despre el. Odată, căutând un tablou de Andreescu, a aflat că fusese dăruit de Gheorghe Gheorghiu-Dej lui Iosip Broz Tito, şi a cerut aprobare să-l vadă în fosta Iugoslavie. Nu i-au dat voie. În afară de acest tablou, a văzut "cu ochii lui" toate cele 230 de lucrări autentice ale lui Andreescu şi cele în jur de 700 de falsuri. "Uneori mergea şi la tribunal să asiste la procese de partaj care aveau ca miză vreun tablou de Andreescu", mai spune Mădălina Mirea.

Radu Bogdan a mai fost interesat şi de Nicolae Grigorescu, descoperind că era cu cel puţin doi ani mai în vârstă decât se credea. A realizat monografiile artiştilor Teodor Aman şi Georgeta Năpăruş şi a avut preocupări legate de cimitirul vechi de la Săpânţa, despre care a lăsat o carte în manuscris, care va fi publicată curând.

Prieten cu mari personalităţi

Radu Bogdan a avut preocupări şi pentru arta internaţională. A cercetat pictura lui Gaspar David Friedrich şi a fost la o conferinţă în Germania, unde a expus viziunea sa despre acesta. Avea o mare dorinţă de a împărtăşi ideile şi descoperirile sale celor care puteau fi la o anume cuprindere spirituală, astfel încât a purtat o bogată corespondenţă, pe zeci de ani, cu mari personalităţi internaţionale: Gisèle Freund, Marc Chagall, André Lothe, Albert Skira, Bernard Berenson, Don Bialostosky, Jean Tinguely.

Acuzat pe nedrept că ar fi pactizat cu comuniştii, parcursul său a fost unul mai degrabă plin de perseverenţă şi muncă, nu de profit de pe urma regimului. Mădălina Mirea: "A absolvit Colegiul de Conductori Arhitecţi, a intrat la ziarul "Scînteia", apoi la Radio, unde realiza emisiuni din sfera artei. În 1947, după plecarea regelui Mihai I, a fost invitat să facă parte din comisia de inventariere a Castelului Peleş. El s-a ocupat de documente, iar alţi peste 30 de specialişti de celelalte bunuri. Renumele fiindu-i în plină consolidare, George Oprescu

l-a luat la Institutul de Istoria şi Teoria Artei. În perioada dezgheţului cultural, prin 1968-1973, a putut să meargă în străinătate pentru a studia temele dorite, iar lucrurile stăteau cam aşa: îi dădeau voie să însoţească o delegaţie română care mergea în Italia, iar el rămânea acolo şi nu se mai întorcea două luni! Cerceta cât putea de mult. Erau probleme cu cei de la Academie, dar domnul Răzvan Theodorescu, care era director administrativ la institut, pleda pentru el, asigurându-i pe toţi că Radu Bogdan se va întoarce în ţară, n-a rămas decât pentru a studia ceva. La întoarcere era penalizat, dar nu mai conta".

O arhivă pe măsura personalităţii

"În 2004, de ziua mea, mi-a dat volumele monografiei "Ion Andreescu", iar ca dedicaţie îmi scria că îmi încredinţează mie grija pentru posteritatea sa, "dacă va fi totuşi să aibă vreuna". În viaţă fiind, mi-a dat dosarele cu Andreescu". Aşa a ajuns Mădălina Mirea moştenitoarea lui Radu Bogdan! O moştenire care a dus la bucuria de a cerceta nu doar un om, ci o echipă, totul sub frontispiciul Fundaţiei "Radu Bogdan", al cărei membru fondator este soţia Dalia Bogdan, iar preşedinte Mădălina Mirea.

Sunt patru mari direcţii de cercetat în bogatele documente lăsate în urmă de istoricul de artă: arhiva Ion Andreescu; articole, studii, cercetări despre diverşi artişti; corespondenţa în limbile română, germană, franceză; memorii, note şi fotografii de călătorie. În manuscris se află şi o carte numită "Garoafa socialist-realistă", în care istoricul de artă explică perioada de echivoc al începuturilor comunismului la noi, în care istoricii şi criticii de artă şi-au dat seama că limbajul de lemn ce li se inocula nu mai acoperea nimic din conceptele lor.

În încheiere, cuvintele Mădălinei Mirea prevestesc ceva luminos: "Sper să recuperez posteritatea lui Radu Bogdan aşa cum se cuvinte, să arăt ce mare contribuţie a avut în cultura română!"

Mădălina Mirea, scurtă biografie

Născută în 1974, la Constanţa, Mădălina Mirea a venit în Bucureşti la 18 ani, unde a studiat mai întâi Literele, în care are licenţă şi master. A absolvit apoi Facultatea de Istoria şi Teoria Artei, a avut o bursă în Egipt pentru studierea artei copte creştine. Este doctor în istoria artei, fiind expert în iconografie creştine. A scris albume, cataloage, articole de istorie şi critică de artă. S-a ocupat, printre altele, de recenta ediţie a Salonului naţional de artă decorativă de la Muzeul Cotroceni. Este căsătorită, şi are doi băieţi: Aaron-Tudor (8 ani) şi Iosif-Matei (5 ani).