Recunoaşterea valorilor lui Brâncuși

Lucrurile se îmbunătăţesc în ceea ce priveşte recunoaşterea valorilor noastre, iar când valoarea se numeşte Constantin Brâncuşi, atunci faptul este cu atât mai mult de apreciat. În 7 decembrie, anul trecut, apărea Legea nr. 305/2015, privind declararea zilei de 19 februarie „Ziua Brâncuşi”. În articolul 1 este declarată „sărbătoare naţională”, iar în articolul 2 se menţionează că autorităţile publice, atât cele centrale, cât şi cele locale, pot organiza şi/sau sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.

Direcţia Judeţeană pentru Cultură Bihor va organiza la 19 februarie prima ediţie a Zilei Brâncuşi, chiar la marcarea a 140 de ani de la naşterea celui care a produs o revoluţie în sculptură. Direcţia Judeţeană de Cultură Bihor va expune imagini cu lucrările artistului, cărţi şi albume care au ca subiect creaţiile acestuia, cărţi aflate în cadrul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai”, precum şi date principale din biografia lui Brâncuşi. Va fi vernisată expoziţia „Lemn-Pământ-Fier. Conexiuni primitive” a scuptorului Horia Şerban, descrisă drept „o colecţie de obiecte utilitare atemporale”, informează Agerpres. Muzica din zona Gorjului, cântată la nai de artista Oana Lianu, va acompania evenimentul, iar actorul George Voinese va aduce aminte auditoriului de înţelepciunea acestui colos al sculpturii moderne, „fără-de-sfârşitul” nostru Brâncuşi. Cei dornici să vadă expoziţia, şi care nu pot ajunge chiar de Ziua Brâncuşi, o pot face până pe data de 9 martie 2016.

Ce a însemnat Constantin Brâncuşi în lumea artei şi care au fost cele mai importante date din traseul lui, al unui băiat de la ţară jucându-se la început cu o daltă „căutând linia continuă”, ajuns reper în arta contemporană? Naşterea şi copilăria în satul Hobiţa, judeţul Gorj, a lui Constantin Brâncuşi au marcat întregul traseu al acestuia cu forţa şi subînţelesurile simbolurilor, de care arta populară, precum şi obiectele casnice tradiţionale sunt pline, ceea ce l-a făcut pe Brâncuşi, ceva mai târziu, să se despartă de arta figurativă - care avea mii de ani de existenţă în spate şi în care au excelat de la sculptorii greci şi romani ai Antichităţii până la Michelangelo Buonaroti şi alte genii ale Renaşterii şi să se dedea căutării mesajelor de dincolo de formă.

După cum spune însuşi maestrul: „Ceea ce ei (criticii contondenţi ai lui Brâncuşi, n.red.) numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor”. Brâncuşi a descoperit arta în timpul unuia dintre episoadele sale aventuroase, când în vremea şcolii elementare fugea perioade lungi de acasă, pentru a lucra în ateliere de boiangerie, în prăvălii sau birturi. Pe când era ucenic de prăvălie şi-a construit din materiale găsite o vioară, însă nu muzica avea să-l ducă pe Brâncuşi în panoplia artiştilor lumi, ci muzica tăcută, dar eternă, a pietrei. Dacă în prima parte a vieţii interesul pentru şcoală nu a avut o greutate deo­sebită, lucrurile s-au schimbat odată cu intrarea la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, pe care a făcut-o între 1894 și 1898, iar apoi a venit în Bucureşti, unde a studiat la Şcoala de Belle Arte, absolvind-o în anul 1902. Aprecierile profesorilor însă veniseră pentru el încă din primul an al facultăţii. Printre cele mai cunoscute opere ale sale menționăm: Coloana infinitului, Poarta sărutului, Masa tăcerii, Pasărea măiastră, Rugăciune etc. Constantin Brâncuși și-a desăvârșit opera în capitala Franței.

A relevat dimensiunea sacră a realității

La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă de cunoștințe și îndemânare, dar și de căutarea a diferite soluții de modelare a materialelor. După 1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică. Ca o consecință imediată, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă, astfel încât, începând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu, cel care va urma să intre în conștiința universală.

Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. În opera sa el a oglindit felul de a gândi lumea al țăra­nu­lui român. Prin obârșia sa ță­ră­nească și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității, potrivit www.centrulbrancusi.ro.

Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului XX. Sculp­turile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea, cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.