Rusia în viziunea lui Besançon

Numele lui Alain Besançon este cunoscut publicului român graţie emisiunilor realizate în anii ’70-’80 de Monica Lovinescu la Radio „Europa liberă“. Acolo, în cadrul rubricii „Teze şi antiteze la Paris“, domnia sa prezenta autori din Occident care analizau sobru şi cu o argumentaţie bogată fenomenul totalitarismului roşu. Una din vocile cele mai autorizate de atunci aparţinea filosofului şi politologului Alan Besançon, care în cărţile lui despre sovietologie incrimina fără replică colosul rus. Alături de Jean François  Revel, numele său a început să circule foarte mult în mediile noastre, care se refereau fără nici o reţinere la autoritatea sa. După 1989, studiile au apărut în limba română în tiraje destul de însemnate. Este meritul Editurii Humanitas de-a fi publicat la momentul potrivit „Originile intelectuale ale leninismului“, „Curs tratat de sovietologie“, „Anatomia unui spectru“, „Confuzia limbilor“ etc. A venit rândul în această vară lucrării „Sfânta Rusie“, eseu scurt şi incisiv, de-a apărea în limba noastră şi destinată marelui public. Într-o sută şi ceva de pagini aflăm tot despre drama şi enigma uriaşului imperiu care, din păcate, şi-a pus pecetea în mod distrugător şi asupra României. De ce a fascinat Rusia Occidentul? De ce până la urmă ce e imens şi tulbure atrage dincolo de orice explicaţie? Ce legătură mai este acum între Rusia lui Putin şi imperiul de odinioară? Care au fost raporturile între curentul slavofil şi cel occidentalist în istoria Rusiei? La aceste întrebări,  politologul francez încearcă să dea răspuns şi să ne limpezească judecata. Concluzia care le înglobează pe toate este aceasta: Rusia s-a creat şi s-a perpetuat printr-o minciună strivitoare. Propaganda ei a funcţionat înainte şi după 1917 ireproşabil. Occidentul şi-a făcut iluzii asupra caracterului european al ruşilor. Rusia este altceva şi nu poate fi evaluată după criteriile minţii noastre. Verdictul nu este însă neapărat unul pesimist. În condiţiile noii lumi globaliste, Rusia poate fi înscrisă ca mare putere fără a-şi pune în evidenţă natura imperialistă. Dar niciodată destinul ei sumbru, mustind de crime, nu va putea fi îngenuncheat. Ca placă turnantă între Europa şi Asia, Rusia va rămâne un mare semn de întrebare arcuit peste rest. Ce are totuşi de spus America?