La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
„Să nu credem că dacă avem credinţă în Dumnezeu ni se permite orice“
Premiera spectacolului „Un bărbat pentru Sara“, în care Emilia Popescu joacă un rol demn de harul cu care a fost înzestrată, a avut loc la 13 septembrie, la Grand Cinema & More Băneasa, care a şi deschis stagiunea de toamnă, de altfel. Actriţa joacă alături de Constantin Cotimanis, Diana Cavallioti, Andreea Vasile şi Andi Vasluianu. Spectacolul este regizat de Claudiu Goga, iar scenografia este semnată de Ioana şi Radu Corciova. Am întrebat-o pe Emilia Popescu dacă e adevărat că Dumnezeu coboară pe scenă uneori: „De foarte multe ori… Coboară… Am trăit în sală acest lucru când am văzut «Lungul drum al zilei către noapte» la Teatrul Bulandra, dar şi «Romeo şi Julieta la sfârşit de noiembrie». Atunci am simţit asta. Am spus că dacă reuşesc măcar o dată să provoc într-un spectator ce mi-au provocat mie cei de pe scenă sunt fericită. Ca să pot trece peste greutăţi m-a ajutat firea mea puternică şi răbdătoare. Am forţat uneori lucrurile, trebuia să stau mai mult acasă, dar am jucat. Uneori în condiţii mai grele, în frig. Am făcut însă un pact cu Dumnezeu. «Lasă-mă, te rog, de data asta, deşi nu e bine, promit că după aceea o să fiu cuminte. Dă-mi un semn dacă e bine sau rău!» Îţi dă semne dacă ai credinţă. E foarte important să ştii că ai greşit, să te căieşti, şi dacă poţi, să te îndrepţi. Din păcate, uneori, ce ai făcut nu se poate îndrepta, trebuie să obţii o iertare divină, care se va produce probabil în alt timp, nu în timpul nostru fizic, aici, pe pământ. Încercăm să trăim însă altfel după ce am făcut anumite greşeli. Să le conştientizăm şi să nu credem că dacă avem credinţă în Dumnezeu ni se permite orice. Să nu vorbim prea mult despre asta, pentru că vorbeşte atât de multă lume despre credinţă. Eu nu vreau să vorbesc foarte mult, chiar dacă e la modă. Să te rogi înseamnă să o faci în tăcere, cu decenţă. La noi decenţa a ajuns un arhaism, un cuvânt şi o stare demodată şi privită suspect“, ne-a spus actriţa. (Loreta Popa)