Scurtă incursiune în literatura pentru copii

Pentru mulţi dintre noi, cei crescuţi înainte de această eră supertehnologizată, în copilărie cartea era singura „distracţie”, când nu ne jucam. Nu aveam internet, emisiunile tv erau sărăcăcioase, astfel că cititul ne-a format, ne-a informat, ne-a distrat. Vom intra în acest univers al literaturii pentru copii şi tineret, din care nu lipsesc autorii români.

Despre începuturile literaturii pentru copii este dificil de vorbit, mai ales din pricina greutăţii de a stabili criterii după care o anumită literatură este destinată copiilor. Se consideră, prin două criterii - al ilustraţiilor şi al tematicii abordate -, două cărţi ca fiind la originea genului literar numit „literatură pentru copii”: „Orbis Pictus”, o carte cu ilustraţii făcută de Jan Ámos Komenský, în anul 1658, şi cartea lui John Newbery - `A Little Pretty Pochet-Book”, publicată în anul 1744. Părintele literaturii pentru copii este considerat a fi John Newbery (1713-1767), iar această carte a sa este şi un bun exemplu pentru istoria marketingului: Newbery vindea băieţilor cartea împreună cu o minge, iar fetelor împreună cu o perniţă de ace.

După cum ştim cu toţii, la început basmele au circulat pe cale verbală, dar treptat acestea au intrat în atenţia celor care le puteau da o formă literară, şi s-a ajuns la „basmul cult”. Culegeri de basme aparţinând tuturor popoarelor fac deliciul nu numai al copiilor, ci şi al adulţilor, pentru bogăţia de elemente mitologice ascunse în basme, pentru arhetipurile universale întruchipate de personaje.

O sumedenie de cărţi, deşi nu au fost scrise ca literatură pentru copii, au ajuns să fie „adoptate” de acest public: `Robinson Crusoe~, `Călătoriile lui Gulliver~, `Poveştile lui Robin Hood~ sunt doar trei exemple de notorietate.