Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Educaţie și Cultură Cultură „Ştiinţa despre om şi tradiţia“

„Ştiinţa despre om şi tradiţia“

Data: 01 Aprilie 2013

A apărut în româneşte una dintre cele mai importante lucrări ale filosofiei europene, „Ştiinţa despre om şi tradiţia“ de Gilbert Durand, în traducerea doamnei Janine Ianoşi. Este o carte în care cititorul poate să recunoască traseele de gândire ale omului contemporan, vestigii tradiţionale, dar şi ruine dezolante. Gilbert Durand este cunoscut oamenilor de cultură de la noi încă din anii ´70, mai exact din 1977, când apărea versiunea în româneşte a lucrării sale fundamentale „Structurile antropologice ale imaginarului“, an în care, ne amintim, apărea şi cartea despre tragic a lui Gabriel Liiceanu. Gilbert Durand investighează cu minuţiozitate şi fermitate harta unei lumi în care umanitatea străbate un traseu sinuos. De aceea, pledează el, este nevoie de un nou spirit antropologic. Criza epistemologică de acum ascunde racile profunde pe care nu le poate vindeca decât o  nouă viziune asupra umanului. Teoriile cercetătorului francez ne conving deoarece nu sunt deloc gratuite şi vor să se angajeze patetic într-o reformare veritabilă a culturii şi civilizaţiei europene. Comparaţia pe care o face cu Islamul este capitală şi pe cei neîncrezători îi ajută să-şi schimbe părerea despre o civilizaţie cu adânci temeiuri spirituale. Islamul autentic nu are nici o legătură cu terorismul şi cu fanatismul de duzină. Cine gândeşte aşa este tributar unei concepţii vulgare şi superficiale. Noi ne putem salva dacă privim în trecutul nostru spiritual unde luminează adevăratele călăuze. Altfel nu facem decât să progresăm întru... neant. Antropologia aşadar este ancorare în tradiţie, şi nu aventură haotică. Ne emancipăm respectând principii ale duhului şi nu „neokantianizând“ la nesfârşit. O lecţie curajoasă într-o citadelă academică precum cea pariziană, pe care tocmai noi, cei din Răsărit, nu avem cum s-o ocolim.