Târgul Moșilor de toamnă

Muzeul Național al Țăranului Român a reunit meșteri din toate zonele țării timp de 3 zile, la Târgul Moșilor de toamnă, de la care nu au lipsit colacii împletiți, bucatele tradiționale, straiele populare și atmosfera din satul autentic românesc. Mirosul de sarmale cu mămăliguță și orez cu lapte și scorțișoară servit în cănițe de lut, așa cum pregătesc toate gospodinele de Sâmbăta morților, te îmbia la tot pasul în târg.

Meșteșugarii veniţi la Târgul Moșilor de toamnă au adus în atenția vizitatorilor o diversitate de ţesături și costume tradiţionale, ceramică maramureșeană, măști populare, obiecte de gospodărie și mic mobilier din lemn sculptat, zgărdane, chimire și cojoace, decorațiuni din lut și linguri de lemn. 

Miki Pereanu a venit cu o colecție de îngerași, pe care îi creează ca manifest vizual pentru copiii cu autism, și încurajează oamenii să ajute o fetiță de 11 ani care are nevoie de terapie, deoarece jumătate din încasări le donează. Îngerașii sunt făcuți dintr-un lut special - caolin, care în cuptor, la 2000 de grade, devine porțelan. Aceștia sunt biscuitați ceramic la 1800 de grade și astfel durează aproximativ o săptămână până se finalizează obiectul. Artista consideră că numai cu post și rugăciune poate lucra pentru a reuși să transmită un mesaj prin intermediul obiectelor pe care le confecționează. „Eu provin din zona Ardealului și acolo se dă de pomană, se curăță mormintele, se fac slujbe de pomenire, este o atmosferă foarte frumoasă de comuniune. Tradiția înseamnă o legătură sacră între noi și rădăcinile noastre. Cum ar putea o floare să crească dacă nu își știe rădăcinile și dacă nu le respectă?!”, spune Miki Pereanu.

Prelucratul lemnului este o artă pe care Iordan Lepădatu a învățat-o din familie, încă din copilărie. Locuiește în satul Valea Mare din județul Vâlcea și, împreună cu copiii săi, meșterește zi de zi lemnul. „Această meserie am moștenit-o de la părinții noștri. De multe generații se lucrează lemnul și facem obiecte pentru suflet, legate de bucătăria țărănească: copaia de frământat, linguri, găvanul, toate decorate cu modele de la ferestrele caselor de odinioară. Asta e identitatea noastră și trebuie să păstrăm meșteșugul, arta țărănească, portul tradiţional și obiceiurile.”

Cei care au venit la Muzeul Național al Țăranului Român s-au bucurat de tradiții și bucate alese și au plecat acasă cu obiecte meș­terite cu măiestrie. „Am venit să mai cumpăr bunătăți. Facem pomană pentru morții noștri. Sunt foarte frumoase produsele de târg. Mi-au plăcut iile, rochiile tradițio­nale, modelele cu care sunt lucrate. De Sâmbăta morților împărțim de fiecare dată, mergem la biserică”; „Am venit să văd lucruri vechi, pline de istorie, să mănânc sărmăluțe. Respectăm tradițiile, am aranjat mormintele, am făcut colivă și ducem mai departe tradiția din bătrâni.”

Tradițiile reușesc să treacă testul timpului atâta vreme cât oamenii le respectă și le duc mai departe.

(Alexandra Drugan)