Theodor Pallady în Casa „Melik“

Vechea mahala armenească păstreză pe strada Spătarului, ce odinioară servea ca barieră Târgului de afară, printre clădiri-monument proptite în buline roşii, cea mai veche construcţie civilă din Bucureşti. La câţiva metri sub nivelul trotuarului, în spatele unui gard de verdeaţă se arată Casa "Melik", construcţie reprezentativă stilului arhitectural tradiţional românesc, datată în jurul anului 1760.

Dincolo de pereţii celei mai bătrâne case a Capitalei se găseşte colecţia donată de soţii Serafina şi Gheorghe Răut, în cadrul căreia se evidenţiază câteva remarcabile pânze semnate de Theodor Pallady, precum şi un fond important de peste 800 de desene şi gravuri ale marelui pictor român, reprezentative pentru perioada lui pariziană. Muzeul nu poartă numele lui Theodor Pallady, pentru că pictorul nu ar fi locuit în această casă, la fel cum nici donatorul colecţiilor nu a făcut-o. În fapt, spaţiul muzeal a fost încropit graţie prieteniei dintre pictor şi colecţionarul ce l-a găzduit la Paris într-un imobil din "Place Dauphine" şi adeseori i-a fost susţinător financiar. Gheorghe Răut a trăit la Paris mai bine de jumătate de veac, iar în perioada interbelică a fost directorul filialei Băncii "Marmorosch Blank" din Paris.

Trecut zbuciumat

Clădirea astăzi elegantă poartă sub varul alb amprentele succesiunii proprietarilor. Construită, iniţial, pentru un mare dregător din Ţara Românească, aceasta a fost cumpărată cu 1.400 de taleri de negustorul armean Kevorc Nazaretoglu, în 1815. După moartea sa, în 1947, casa a rămas în moştenirea fiului, care în acelaşi an a dat-o ca zestre fiicei sale. Mai târziu, aceasta se căsătoreşte cu Iakob Melik, şcolit la Paris. Arhitectul este cunoscut şi pentru proiectarea cazarmei lui Cuza, Malmaison. În perioada revoluţiei paşoptiste, fruntaşi urmăriţi de Agie, precum C.A.Rosetti, Dinicu Golescu sau Ion Brătianu, şi-au găsit un refugiu în casa din mahalaua armenească. După moartea celor din urmă proprietari, un nepot al familiei Melik încearcă să intre în posesia imobilului, dat fiind faptul că aceştia nu au avut copii, deşi dorinţa testamentară a fost aceea de a-l transforma în azil pentru femeile sărace din comunitatea armeană. Câştigă titlul de proprietar pentru o scurtă perioadă, timp în care realizează o restaurare cu sprijinul arhitectului Paul Smărăndescu.

În 1921, dorinţa de a transforma Casa "Melik" în azil se împlineşte, timp de peste două decenii fiind locuită la comun de foarte multe familii de chiriaşi ce plăteau o taxă modică Bisericii Armeneşti, o perioadă nefastă, clădirea suferind multiple deteriorări. La sfârşitul anilor â60, Gheorghe Răut donează statului român două treimi din obiectele de artă din apartamentul său parizian alături de picturile şi desenele găsite în atelierul lui Theodor Pallady. În 1970, casa care avea să adăpostească exponatele trece sub îngrijirea Primăriei sectorului 2, mai apoi a Muzeului Naţional de Artă al României. Prin Direcţia monumentelor istorice clădirea este restaurată, iar în decembrie 1971 îşi deschide porţile vizitatorilor. Deschisă până după cutremurul din 1977, când sub pretextul eventualelor pericole şi a ocrotirii mai bune a colecţiilor, acestea se mută la Muzeul Colecţiilor, deschis în august 1978. Timp de 16 ani casa este închisă publicului, însă păstrată în stare bună, iar în 1994 colecţia revine în Casa "Melik".

Theodor Pallady, apropiat al lui Matisse

Pallady provine dintr-o familie bună. Mama sa se trăgea din rândul Cantacuzinilor, astfel că tânărul Pallady are parte de o educaţie aleasă. Boierii Pallady au fost atestaţi documentar încă din 1917. Face clasele primare acasă cu un meditator francez, după care este trimis la Bucureşti să urmeze liceul, apoi studii de inginerie, continuate la Dresda. În Germania, ia lecţii de desen cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, îl sfătuieşte să plece la Paris. În capitala Franţei, Theodor Pallady îşi face ucenicia în atelierul pictorului Jean Aman, apoi urmează cursurile Şcoalii de Arte Frumoase, sub îndrumarea pictorului Gustave Moreau.

Printre colegii săi se numără şi Henri Matisse. Cu acesta a rămas prieten până la sfârşitul vieţii. Se spune chiar că Matisse a pictat "La blouse roumaine" influenţat de prietenul său. Cei doi au avut o dispută amicală pe tema supremaţiei liniei sau a culorii, Pallady care făcuse studii de inginerie şi stăpânea foarte bine desenul tehnic considera că liniarul trebuie să primeze, iar Matisse era de părere că mai importantă este culoarea. Spre ultima parte a vieţii, odată cu revenirea în ţară, Theodor Pallady a lucrat mai mult în creion, pentru că desenele nu necesitau foarte multe cheltuieli. Le realiza în petice de hârtie, la restaurant, în cafenele, ori pe liste de meniuri. Adesea petele subtile de cafea erau singurele urme de culoare ale creaţiilor sale.

Colecţionarul român la sfârşitul secolului al XIX-lea

Colecţia soţilor Răut este compusă dintr-un ansamblu de picturi europene din secolele XVI-XIX, majoritatea de mici dimensiuni, însă cu semnături notorii. Alături de lucrările unor artişti ca Edmund Aman Jean, Carolus Duran (Portretul Sofiei Croisette) şi picturi atribuite lui Edourd Vuiilard, Camille Corot, Lubin Baugin se remarcă şi câteva pânze ale lui Paul Verona şi Jean Al. Steriadi. De asemenea, printre obiectele expuse se numără mici sculpturi antice, piese de mobilier, decorative, vase de ceramică şi artă textilă din Extremul Orient.

Astăzi, în cerdacul Casei "Melik" se organizează în fiecare sâmbătă cursuri de iniţiere plastică pentru preşcolari şi elevii din ciclul primar.