Grupurile „Plugușorul cu felinar” de la Tătăruși, Ansamblul folcloric „Ciureana” şi copiii de la Palatul Copiilor Iași vor vesti, mâine, 21 decembrie, pe scena amfiteatrului Muzeului „Ion Creangă”
20 Dec, 2024
Tratatul „Istoria literaturii dacoromane“, de Mihail Diaconescu, o ediţie îmbogăţită
La Editura Fundaţiei Internaţionale „Mihai Eminescu“ a apărut recent tratatul „Istoria literaturii dacoromane“ de Mihail Diaconescu. Este o ediţie nouă, revizuită şi adăugită, substanţial îmbunătăţită. O elogioasă Precuvântare la noua ediţie este semnată de IPS dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei. Cartea a apărut sub îngrijirea pr. Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici.
„Istoria literaturii dacoromane“ este o sinteză ştiinţifică cu caracter fundamental şi monumental, unică în cultura română şi europeană. Ea constituie o noutate într-un domeniu de strictă actualitate, datorită prezentării autorilor noştri de valoare universală din secolele I-VI - Gaius Noster, Aethicus Histricus, Laurentius Mellifluus de Novae, Sfântul Ioan Cassian, Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul (Dionysius Exiguus, Dionysius Areopagita, Pseudo Dionysius Areopagita), Auxentius (Mercurinus) de Durostorum, Leontius Byzantinus, Sfântul Martinus de Bracara, Ioan Maxentius şi alţii.
După apariţia primei ediţii a tratatului, în 1999, aceşti scriitori au fost incluşi în diverse sinteze ştiinţifice de istorie literară şi în cursurile de la facultăţile de filologie.
Personalităţi de mare prestigiu ale ştiinţei româneşti contemporane au comentat prima ediţie a acestui tratat, pornind de la metode şi criterii de apreciere oferite de ştiinţe şi discipline atât de diferite precum istoria literaturii, critica literară, comparatismul literar, istoria limbii române, stilistica lingvistică, teologia dogmatică, teologia liturgică, teologia morală, studiile clasice, medievistica, patrologia, sociologia, filozofia, istoria logicii, istoria dreptului.
Redăm câteva scurte fragmente din numeroasele comentarii dedicate primei ediţii a acestui tratat.
„Domnul Mihail Diaconescu, reputat profesor, romancier, estetician, critic şi istoric literar, a dat de curând la iveală o amplă lucrare de sinteză, intitulată «Istoria literaturii dacoromane» (...). Este cea mai amplă sinteză ştiinţifică dedicată literaturii dacoromâne din câte au fost elaborate până acum în cultura română.“ (Pr. acad. prof. univ. dr. Dumitru Popescu, „În patrimoniul naţional şi universal“, Steaua, Cluj-Napoca, An LI, Nr. 7-8 (622-623), iulie-august 2000, p. 60).
„Un asemenea cărturar, care merge împotriva cursului postistoriei (concept care ascunde o gravă rătăcire) este şi Mihail Diaconescu, personalitate de anvergură hasdeiană, cu cel puţin două proiecte ciclopice împlinite: e vorba de cele două volume de «Prelegeri de estetica Ortodoxiei» şi de recenta «Istoria literaturii dacoromane», însumând 830 de pagini. Atributul monumental devine inevitabil pentru ambele lucrări.“ (Theodor Codreanu, „O demistificare a istoriei şi culturii“, Literatorul, Bucureşti, An XI, Nr. 3 (357), 22 ianuarie 2001, p. 6).
„Adevărul despre primordiile culturii române a fost ţelul cărţii pe care ne-a dăruit-o profesorul Mihail Diaconescu în unul din ultimii ani ai secolului şi mileniului. O carte, i-am spune, milenară, în ambele sensuri ale termenului. „ (Liviu Franga, „Romanitate, creştinism, românitate, Ortodoxia latină a originilor culturii române“, Viaţa Românească, Bucureşti, An XCVII, Nr. 1-2, ian.-febr. 2002, p. 27).
„În 1999 a văzut lumina tiparului (...) o lucrare monumentală - «Istoria literaturii dacoromane», semnată de domnul Mihail Diaconescu (...) Această carte fundamentală este o expresie vie a faptului că românii - prin strămoşii lor din secolele I-VI d.Hr. - au realizat opere durabile, prin care au sporit zestrea intelectuală a umanităţii.“ (Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, „O sinteză remarcabilă, Istoria literaturii dacoromâne“, Opinia naţională, Bucureşti, Nr. 338, 27 mai 2002, p. 4).
„Monumentala lucrare «Istoria literaturii dacoromane» de Mihail Diaconescu este o contribuţie fundamentală la edificarea istoriei noastre spirituale.“ (Acad. Alexandru Surdu, „Despre istoria literaturii dacoromâne“, Argeş, Serie nouă, Piteşti, An II (36), Nr. 7 (238), aprilie 2002, p. 4).
„Vasta sinteză «Istoria literaturii dacoromane» este o noutate absolută în cultura română şi europeană. Ea oferă lectorului date istorice, repere biografice, prezentări de texte, interpretări estetice, analize comparatiste, stilistico-lingvistice, teologice şi sociologice, într-un demers critic, analitic şi sintetic multidisciplinar, pe cât de amplu, pe atât de riguros conceput şi realizat (...) Dominantă în vasta sinteză a domnului Mihail Diaconescu este metoda istorică. Faptele literare sunt grupate şi ordonate cronologic, în funcţie de succesiunea lor în timp. Ordinea cronologică face posibilă urmărirea unor constante, dar şi a unor influenţe de la o etapă la alta, respectiv a descendenţelor literare. Şase secole de cultură literară echivalează cu o perioadă de lungă durată. În răstimpul duratelor lungi din istorie, evenimentele, inclusiv cele literare, sunt totdeauna de o mare diversitate.“ (Ovidiu Drimba, „Valoarea sintezei istorice“, Steaua literară, artistică şi culturală, Cluj-Napoca, An LVII, Nr. 6/2006, pp. 37-39).
