Trubadurii zilelor noastre

Săptămâna 16 martie - 23 martie 2011 a fost una a iubitorilor de chitară, a compozitorilor şi a virtuozilor ei, a publicului dornic de gingăşia sonoră a acestui instrument care a pătruns ceva mai târziu în viaţa românească de concert, dar care a adus o deschidere către un repertoriu destul de puţin cunoscut, cu un ambitus care porneşte de la muzica foarte veche, trece prin Baroc şi se regăseşte în exotismul unor culturi mai îndepărtate.

O primăvară în sunet de chitară, cu sonorităţi care înmuguresc din nimic, precum copacii care ies din iarnă, cu sonorităţi picurate în nuanţe infime, efect de foşnet ce se metamorfozează în culoare şi abia mai apoi în sunet, dantelă melodică brodată în ritmuri de pretutindeni; un peisaj sonor a cărui bogăţie stilistică s-a desfăşurat într-o varietate interpretativă, marcată de tinereţe, originalitate, talent şi multă dragoste pentru acest instrument ce se lasă îmbrăţişat de mâini şi de suflete.

În deschiderea festivalului, gazdă a fost Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gian Luigi Zampieri, într-un program de muzică italiană cu o pată de culoare desprinsă din muzica franceză, prin "Simfonia a-2-a în la minor, op. 55 de Camille Saint-Saëns". Ca ultim discipol al dirijorului Franco Ferrara, Gian Luigi Zampieri s-a lansat într-o carieră internaţională care cuprinde mai multe aspecte ale personalităţii sale artistice, cum ar fi cel de dirijor şi solist sau activitatea de orchestrator, precum şi de teoretician şi promotor al artei italiene şi nu numai. Programul propus de acesta în deschiderea festivalului merge cu consecvenţă pe linia amintită, astfel că lucrarea lui Ildebrando Pizzetti s-a cântat in memoriam Franco Ferrara la centenarul naşterii sale, iar Mario Castenuovo-Tedesco, autorul "Concertului nr. 1 pentru chitară şi orchestră în Re major, op. 99", prezent în program, ne apare ca elev al lui Pizzetti şi continuator al limbajului muzical al acestuia, deloc lipsit de accente originale cu tentă descriptivă. Chitaristul Ricardo Gallen ne-a dăruit o variantă elaborată în intenţii expresive, diversificată dinamic într-o construcţie unitară.

În seara următoare, tânărul solist a revenit pe scena Sălii Radio într-un recital cu muzică de Albeniz, Rodrigo, Brower, Regondi şi Bach, dezvăluindu-ne o personalitate interpretativă poetică şi contemplativă, marcată de o virtuozitate bine argumentată stilistic.

Concertul simfonic de vineri 18 martie a avut pe scenă, ca în fiecare săptămână, Orchestra Naţională Radio, cu Ralf Sochaczewsky la pupitru şi Goran Krivokapic ca solist al "Concertului pentru chitară şi orchestră de Heitor Villa-Lobos" într-o variantă de excepţie, alături de "Uvertura la Opera Freischütz de Weber şi Simfonia a-2-a în Re major, op. 73 de Bahms".

Talente româneşti ale chitarei clasice

Festivalul a continuat sâmbătă, 19 martie, cu un recital care l-a avut ca protagonist în primă parte pe tânărul Stan Zamfirescu, într-un program care a pendulat între rigoarea mozartiană, poezia lui Agustin Barrios Mangore şi sonorităţile miniaturale ale lui Dusan Bogdanovic. Profunzimea şi echilibrul interpretului au lansat o provocare către publicul atent la valorile româneşti.

Partea a doua a recitalului a amplificat paleta timbrală prin prezenţa marcantă a flautistului Ion Bogdan Ştefănescu alături de chitaristul Costin Soare, într-un program de la Mozart şi Chopin la Bartók şi Piazzolla, lucrări aranjate alternativ de către cei doi artişti pentru acest tip de formaţie şi puse în valoare cu măestrie şi bun gust desăvârşit. Impresionante au fost sonorităţile flautului în cele "Şase dansuri româneşti de Bela Bartók" în care a fost exploatată o paletă de culori cuprinsă între sugestia de sunet şi concretul sonor arhaic, neşlefuit, încărcat de o vibraţie ancestrală autentică şi descriptiv românească.

Seara de duminică 20 martie ni l-a adus în prim-plan pe foarte tânărul chitarist Bogdan Mihăilescu în prima parte, desfăşurându-ne cu eleganţă şi rafinament un tablou de epocă cu John Dowland, Domenico Scarlatti şi Johann Sebastian Bach alături de virtuozitatea aproape emblematică din "Capriciul 24 de Paganini", într-o foarte reuşită transcripţie pentru chitară şi o măiestrită redare instrumentală.

Cu totul inedită a fost prezenţa în cea de-a doua parte a recitalului a formaţiei Imago Mundi, cu Oana Mariş la oboi şi tamburină, Daniel Ivaşcu la bendir şi darbuka, Ştefan Barbu la vioară şi frame drum, Cătălin Ştefănescu la cobză, baglama şi chitară, precum şi Adrian Buciu la flaute şi shakers, cinci muzicieni care au propus publicului din Sala Radio o întoarcere în timp cu parfum oriental, la Dimitrie Cantemir şi Barbu Lăutarul, sonorităţi aproape uitate şi reînviate într-un spirit profund autentic, ca o alternativă aproape sublimată la un prezent aproape sufocat.

Seria de recitaluri din cadrul Festivalului Internaţional de Chitară s-a încheiat în seara de 22 martie cu Trio Zamfirescu (Georgeta, Ionuţ şi Stan Zamfirescu), un regal muzical într-o formulă care a cucerit publicul, cei trei fraţi reuşind performanţa de a se uni într-o singură energie, cea a talentului şi a măiestriei dobândite prin muncă şi pasiune.

Odată cu concertul Orchestrei de Cameră Radio din 23 martie 2011 am întors şi ultima filă a acestui festival care a transformat chitara într-o vedetă adorată. Dirijorul Dan Raţiu şi tânăra solistă croată Ana Vidovic au încheiat festivalul cu atât de îndrăgitul "Concert din Aranjuez pentru chitară şi orchestră de Juaquin Rodrigo", într-o versiune plină de contraste şi eleganţă, cu accente strălucitoare şi o construcţie desprinsă parcă din arhitectura Spaniei.

Un eveniment care a devenit deja o tradiţie în peisajul cultural al Bucureştiului, acest festival al "trubadurilor" contemporani ne transformă timpul cu graţie şi discreţie într-o bucurie sonoră pe care o aşteptăm din an în an să ne îmbogăţească orizontul şi să ne deschidă primăveri muzicale.