La Biblioteca Academiei Române a avut loc, zilele acestea, lansarea ultimei ediții în limba română a volumului „Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune”, coordonat de istoricul francez
Un audiobook eveniment, cu mari scriitori contemporani
În ultima zi a Târgului de Carte „Gaudeamus”, la standul Editurii Humanitas a avut loc lansarea unui audiobook de excepţie: „11 autori Humanitas citesc cele mai frumoase pagini”. Și lansarea de dinainte a fost una de excepţie, Ana Blandiana făcând un adevărat regal din prezentarea cărţii Tatianei Niculescu Bran „Regina Maria. Ultima dorinţă”.
Având ca subtitlu „O antologie Humanitas 25 de ani”, audiobookul a fost prezentat de către Radu Paraschivescu, Ana Blandiana, Ioana Pârvulescu şi Dan C. Mihăilescu. Cele 11 voci importante care au fost imortalizate în acest proiect Humanitas sunt: Ana Blandiana, Andrei Cornea, Ileana Pârvulescu, Lucian Boia, Neagu Djuvara, Radu Paraschivescu, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Horia‑Roman Patapievici.
Scriitorul Radu Paraschivescu a făcut o frumoasă şi smerită reverenţă colegilor săi de proiect, amintindu‑şi în faţa noastră că în urmă cu 10 ani îi urmărea pe cei cu care astăzi stă alături.
Experienţa înregistrării, diferită pentru un scriitor de cea a scrisului închis în camera sa, a fost evocată de scriitor, care deşi în faţa oamenilor nu are trac, fiind un excelent vorbitor, s‑a trezit emoţionat în camera de înregistrare, apăsat de gândul că „vocea devine o conservă şi conserva aia va fi deschisă de nişte oameni care s‑ar putea să strâmbe din nas. ... Pe de altă parte, să te ştii vecin de audiobook cu nişte oameni care au făcut epocă nu doar prin ceea ce au scris, şi nu doar prin ceea ce au spus, ci prin felul cum au spus te copleşeşte şi te pune în situaţia de a uita de tine însuţi”.
Microfonul a trecut la Ioana Pârvulescu. Referindu‑se la această noutate a epocii noastre - audiobookul, scriitoarea a făcut o paralelă cu secolul al XIX‑lea când „Alecsandri, scriindu‑i lui Ion Ghica, spunea că în curând se va inventa un mic aparat de buzunar şi atunci ei nu vor mai trebui să‑şi scrie epistolele, ci le vor înregistra”. Ioana Pârvulescu şi‑a imaginat ce frumos ar fi fost să avem înregistrate vocile marilor noştri scriitori şi s‑a emoţionat povestind că bunicul său a auzit vocea lui Caragiale. „Ideea de a înregistra vocile scriitorilor este extraordinar de bună”, a mai spus scriitoarea. Ana Blandiana, referindu‑se tot la semnificaţia vocii scriitorului, a povestit un episod petrecut în Portugalia la un festival de poezie, într‑un oraş de provincie (unde nu exista, ca la festivalurile mari, un ecran pe care apare traducerea versurilor citite de către autori), aşa că întâi scriitorul citea în limba lui, apoi venea traducătorul şi citea pe înţelesul publicului. În clipa în care Ana Blandiana a terminat de citit în limba română, publicul a început să aplaude, deşi în mod clar nu înţeleseseră cuvintele. Concluzia scriitoarei a fost că „vocea reuşise să transmită aura poeziei, fără să transmită şi sensul ei”. O altă amintire, de această dată culturală, a Anei Blandiana a fost cu referire la Sfântul Augustin, care pe vremea lui era unul dintre puţinii care citeau „fără voce”, adică în gând, pe atunci aceasta fiind foarte bizar.
Dan C. Mihăilescu a făcut o confesiune: în copilăria sa, mai ales din pricina defectului de vorbire asumat în faţa publicului spectator (şi telespectator), era fascinat de teatrul radiofonic, de dicţie, de actori. A mărturisit că actualele emisiuni tv (circa patru mii la număr) înregistrate nu şi le urmăreşte, odată fiind într‑o cameră de hotel a auzit din întâmplare reluarea unei emisiuni şi „a fost oripilat”, căci acolo, în timpul înregistrării, ai impresia că este bine. „Aceasta a fost dimineaţa în care, pentru prima oară, am ascultat de la cap la coadă un text citit de mine”, a spus omul de cultură, rugând totodată publicul să îl înţeleagă şi să îl accepte. „Ani de‑a rândul, în copilărie, mă închideam în cameră, mă întindeam în pat la ora şapte seara şi ţin minte şi acum, pe dinafară, acele voci. Eram fascinat de «Noapte bună, copii», de toate vocile astea care făceau un fel de exorcizare auditivă şi care vindecau toţi demonii dinăuntrul meu şi‑mi provocau imaginaţia să mă arunce mereu pe scenă”. Un audiobook eveniment, 11 voci citind pasaje din cele mai frumoase opere ale lor.