Viața liturgică din Săptămâna Mare și Sfintele Paști a fost concurată anul acesta de nenumărate oferte pentru minivacanța de 1 mai, de concerte și diverse atracții. Îmi amintesc de perioada comunistă în care, fără a li se interzice oamenilor participarea la aceste slujbe, regimul ateu căuta eclipsarea sărbătorilor religioase prin evenimente menite să ofere tinerilor satisfacții efemere. Astfel, în noaptea Învierii, se deschideau discotecile, erau programe atrăgătoare la televiziune, se organizau uneori concerte cu iz occidental. Fiindcă data de 1 mai se învecina în general cu Sfintele Paști, s-a inventat tradiționala vacanță la mare prin instituirea unei Zile a tineretului în data de 2 mai. Diversiune.
Prinși cu febra pregătirilor, tinerii visau la de toate și uitau de Hristos. Puțini rămâneau în biserici, deși acestea erau deschise. Cântecul sirenei, cum spunea părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa. De aceea, pentru mine este o nespusă bucurie să mă întâlnesc la slujbe cu foști elevi care iau credința în serios.
Raiul este deschis tuturor
Anul acesta, în Vinerea Mare, o prietenă, fostă elevă, m-a surprins cu o întrebare: Unde este Iuda? Oare Hristos nu l-a scos și pe el din iad? Nu îmi pusesem vreodată problema. Desigur, Dumnezeu, Care răsare soarele peste toți, a deschis porțile iadului pentru întreaga omenire de la Adam, drepți sau păcătoși, neavând o limită în dragostea Sa. Am stabilit să citim amândouă ce spun Sfinții Părinți. I-am răspuns totuși cu un cuvânt al Maicii Siluana către un instructor auto care fuma și era contrariat că Dumnezeu, pentru un păcat mărunt, îl va trimite în iad. „Dumnezeu te bagă în Rai. Poți să stai fără să fumezi? Zice: Nu pot”. Maica Siluana i-a răspuns că atât va sta și în Rai, până va pleca după țigări în partea cealaltă. Va fi răbdat Iuda lumina orbitoare a iubirii lui Hristos, pogorât la iad cu Crucea Sa de viață dătătoare? Sfântul Clement Alexandrinul afirmă că „sufletele neascultătoare aflate în iad au auzit glasul lui Hristos, dar n-au putut vedea fața Lui”.
Degetul lui Dumnezeu în istorie
Părintele Marin Cojoc ne-a învățat, la orele de Istoria Bizanțului, să vedem în orice eveniment lucrarea lui Dumnezeu în istorie. Anul acesta, a treia zi de Paști a adus o înțelegere aparte asupra perioadei următoare prin coincidența cu praznicul Arătării semnului Sfintei Cruci. În data de 7 mai 351, în timpul Patriarhului Chiril al Ierusalimului, o cruce imensă de lumină a apărut pe cerul Ierusalimului. Patriarhul a relatat minunea împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare, spre îndreptarea lui din erezia ariană în care căzuse. Unind tainic Golgota cu Muntele Măslinilor, ea a rămas pe cer vreme de 7 zile, amintind o altă cruce, având inscripția „in hoc signo vinces”, arătată în chip minunat pe cer Sfântului Constantin cel Mare, prăznuit în data de 21 mai. Sfântul Constantin s-a învrednicit de arătarea lui Hristos în vis, Acesta cerându-i să pună semnul Crucii pe steagurile soldaților, de descoperirea Sfintei Cruci de către mama sa, Elena, de puterea de a da libertate creștinilor, de a legifera ziua duminicii și de a organiza primul Sinod Ecumenic. Mă gândeam ce frumos a rânduit Dumnezeu lucrurile, ca între două sărbători atât de profund legate de Cruce și Înviere, la mijloc, în 14 mai, ziua încheierii minunii amintite, să apară o a treia, laică, dar nu mai puțin în același duh: în anul 2017, 14 mai a fost decretată Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.
De anul acesta, exact în aceeași zi, 14 mai, a mai fost instituită o sărbătoare care va fi celebrată în mod deosebit, după cum anunțau agențiile de știri, stabilită în Parlamentul României, şi anume Ziua solidarităţii şi prieteniei dintre România şi Statul Israel. Potrivit legii, parlamentarii vor lua măsurile necesare pentru marcarea, printr-un moment solemn, la începutul şedinţei, ziua de 14 mai, în fiecare an, fiind un plus față de ceea ce se specifică la alte zile de prietenie cu alte state. Este o dovadă de respect pentru Țara Sfântă care L-a dat lumii pe Iisus Hristos, unde și astăzi pelerinii români se închină la locurile în care s-au purtat urmele pașilor Săi. Cum spunea părintele Galeriu, „nimic nu este întâmplător, totul este proniator”. Mă gândesc la Mântuitorul, Care a iubit atât de mult poporul Său încât S-a dat pe Sine pentru el, așa cum și martirii L-au iubit atât pe Hristos încât și-au dat viața pentru El.
De aceea, pentru o deplinătate a zilei de 14 mai, ar fi cu adevărat minunat să fie trecut în calendarul ortodox la această dată Soborul sfinților martiri din închisorile comuniste, având în vedere canonizarea unor asemenea sfinți în anul 2025. Astfel, în data de 14 mai se vor uni prin Iisus Hristos două celebrări: a martirilor din temnițele comuniste, prin activități laice conform legii, dar și prin praznicul soborului acestor sfinți, și a prieteniei cu Statul Israel, nu numai în aspectele ei politice, economice, culturale, ci mai ales religios. Pentru că această prietenie are temelia pusă în cel mai de seamă reprezentant al poporului evreu, Domnul Iisus Hristos, și este veche de peste două mii de ani. Să ne amintim că de Înviere, la Pogorârea Mântuitorului la iad, prorocii și drepții Vechiului Testament s-au bucurat de Rai împreună și cu cei drepți dintre strămoșii noștri.
După roadele lor îi veți cunoaște
Impresionată de prezentările privind gulagul românesc, o elevă talentată a scris un scenariu, pus apoi în scenă cu un grup de elevi din trupa de teatru a liceului. Pentru a-i încuraja, înainte de premieră, am organizat o întâlnire cu părintele Nicolae Bordașiu. Elevii au prins pur și simplu aripi. Când au coborât în sala de teatru, văzduhul era plin de har. Au fost extraordinari toți, și polițiștii, și deținuții, și torționarii. Sub ochii noștri se desfășurau valuri de eroism, cruzime, credință, iubire, convertiri. Spectacolul a adus în suflete schimbări pe care nu le-aș fi bănuit. Unul dintre elevi, actor acum, mi-a mărturisit cândva că, deși a jucat mult, nu a mai simțit niciodată acel ceva, acea putere de atunci, un har care l-a inspirat în tot ce a făcut ulterior. Un altul, drag prieten, teolog acum, după a doua facultate, este încă un rod al acestor Sfinți martiri.
Revin. Raiul este deschis tuturor, deși nu toți îl vor. Dar Sfinții martiri ai temnițelor comuniste vor fi acolo cu Domnul pe Care L-au iubit cu prețul vieții. Să îi prăznuim!
