Elevii în așteptarea Învierii Domnului

Paștele este o sărbătoare care ne face să devenim mai buni. Cu acest prilej ne eliberăm de faptele rele și ne gândim la cât de mult a pătimit Domnul Iisus Hristos pentru noi. A înțelege cu mintea taina Învierii lui Hristos este cu neputință pentru orice om. „Nu există vreun cuvânt/Să cuprindă-n el durerea,/Nici minunea ce-a urmat/La trei zile, Învierea”. 

Se știe că restricțiile impuse în ultimul timp ne-au afectat pe toți (nu și viața religioasă a creștinilor). Perioada pandemiei a creat reticențe din partea părin­ților, reticențe care dăinuie și acum, când restricțiile au fost înlăturate. Să sperăm că treptat vom reveni la rânduielile de dinainte de pandemie.

Vedem cu ochii noștri cum natura se pre­gătește pentru marea sărbătoare ce va veni; pomii și câmpurile înverzesc, toate înfloresc. La fel, noi, oamenii, indiferent de vârstă, ne pregătim să întâmpinăm sărbătoarea Sfintelor Paști. În cele ce urmează voi așterne pe hârtie câte ceva despre cum se pregătesc elevii să întâmpine Paștile.

„Doamna Post”

În primul rând, încă de la începutul postului, am oferit elevilor un desen cu „Doamna Post”, un calendar hazliu al Postului Mare. „Doamnei” i s-a uitat numele, dar pentru grija ei stăruitoare de a ține Postul Paștelui a fost poreclită „Doamna Post”. Acest desen repre­zintă o femeie cu şapte picioare, fiecare picior reprezentând câte o săptămână a Postului. La trecerea fiecărei săptămâni din Postul Paștelui, se taie cu o linie câte un picior din desenul cu „Doamna Post”. „Doamna Post” aleargă în arena virtuților, de aceea i se tocesc pantofii și pierde câte unul. Când rămâne desculță, Paștile bate la ușă. În afară de numărul neobișnuit de picioare, neobișnuit este și faptul că „Doamna Post” nu are gură, ochi, nas, urechi pentru că în post (cel puțin în post) nu trebuie să primeze simțurile. „Doamna Post” ține mâinile alăturate ca pentru rugăciune, căci se știe că în post trebuie înmulțită rugăciunea. Astfel, postul este o adevărată școală duhov­nicească, mai ales pentru copii.

Postul

Fiecare, după puterile lui, ține post. Dacă postul trupesc nu poate fi ținut de către oricine (din motive de vârstă sau medicale), postul sufletesc sunt chemați să-l țină chiar și copiii. De la cuvinte urâte, gânduri care nu ne fac cinste, fapte rele se poate abţine oricine, indiferent de vârstă. La ora de religie se poate face analogia barcă sau pasăre înseamnă post, cele două vâsle sau aripi înseamnă rugăciunea și faptele bune. Barca și pasărea nu pot înainta fără cele două vâsle sau aripi. Ce exemplu poate fi mai bun și folositor pentru elevii mici să înțeleagă și să rețină învățătura despre post?

Rugăciunea

În perioada premergătoare Sfintelor Paști, și elevii au înțeles că tot ceea ce este bineplăcut lui Dumnezeu trebuie săvârșit mai mult. În acest sens, au înmulțit rugăciunea. Dacă în timpul anului școlar spuneam rugăciunea la școală doar la începutul și la sfârșitul orei, în perioada Postului Paștelui mai spunem „Rugăciunea din Post”, care poate fi una oarecare, aleasă de ei sau adusă de mine, care poate fi spusă de către toți sau citită doar de către un elev.

Faptele bune

Nu putem vorbi despre post fără a aminti și despre faptele bune; trebuie să înțeleagă toți că nu trebuie să fie făcute fapte ieșite din comun, ci orice faptă măruntă, care este săvârșită spre folosul semenilor, este contorizată la fapte bune. „Bănuțul văduvei” face minuni și copiii știu asta, au exersat și au constatat adevărul celor spuse. Ei știu că darul lor, uneori modest, dar plin de bunătate, poate fi mai valoros decât tot aurul din lume.

Smerenia

Elevii învață despre smerenie și, mai ales, în perioada postului caută să aplice cele învățate. Ei știu că netrâmbițarea faptelor bune aduce mult folos sufletesc, că baterea cu pumnul în piept nu este o atitudine creștină.

Spovedit și împărtășit

Înainte de Sfintele Paști, mulți credincioși merg la Biserică pentru spovedit și împărtășit. Pentru copiii de vârstă școlară acest lucru se realizează cu școala, cu toți elevii care doresc, pentru a scăpa de povara faptelor rele și a întâmpina acest praznic fericiți și cu inimile ­deschise. Copiii știu că, așa cum o haină mur­dară se spală, și sufletul, înnegrit de păcate, trebuie albit prin Taina Spovedaniei. Ei știu că păcatele tuturor sunt iertate de către Domnul Iisus Hristos prin preot, iar Sfânta Împăr­tășanie este cel mai bun tonic pentru întărirea credinței.

Mărturisirea credinței

Paștele ne apropie mai mult de Dumnezeu. Mărturisirea credinței se face prin participarea la slujbele Bisericii (deniile din Postul Paștelui), participarea cu lucrări la expoziții, participarea la serbări, respectarea tradițiilor etc. Deniile din Postul Paștelui sunt slujbe de seară care rememorează evenimentele petrecute în Ierusalim, în ultimele zile din viața pămân­tească a lui Iisus, cele înainte de răstignire, când a fost vândut, prins, condamnat, răstignit, a murit, a fost îngropat și a înviat a treia zi. Prin participarea la denii, elevii rememorează aspecte din viața lui Iisus Hristos, din Săptă­mâna Pătimirilor, întâmplări petrecute acum aproape 2.000 de ani.

Mai ales înainte de Paști se organizează tot felul de expoziții cu tematică pascală și cea mai la îndemână cale pentru copii de a-și arăta credința este pictarea icoanelor pe sticlă. Sunt icoane „mari” ale unor iconari „mici”. Acesta este felul lor de a-și mărturisi credința în Înviere, prin culoare.

Înainte de Paști, elevii pregătesc ouă roșii (încondeiate sau nu) și alte preparate tradițio­nale, toate pentru a fi binecuvântate la slujba de Înviere și pentru a fi împărțite celor care au nevoie de ajutor. Printre cele mai frumoase momente ale sărbătorii Învierii este cel din noaptea Paștilor, atunci când elevii se întorc de la biserică cu lumânări aprinse, după ce au luat „lumină din Lumină”.

Timp de 40 de zile, de la Paști la Înălțare, elevii se salută cu „Hristos a înviat!” Aceste cuvinte nu-și propun să predea nimănui un fel de lecție despre sărbătoarea Paștilor, ci să ne arate nouă, celor maturi, ce au învățat și cu ce cunoștințe au rămas copiii despre ­Sfintele Paști, cum și-au reprezentat ei Învierea Domnului în cuvinte, cântece sau culori.

Să nu banalizăm această sărbătoare, să nu o reducem doar la cumpărături, la a mânca, a bea și a petrece cele câteva zile libere în excursii folositoare numai trupului. Pentru orice creștin sunt necesare pregătirea și ținerea acestei Sărbători a sărbătorilor, pentru a ne putea bucura împreună, mari și mici, de darurile binecuvântate ale Celui răstignit și înviat, pentru noi și pentru a noastră mântuire.