Noul an școlar - provocări și perspective

Provocarea pentru noi toți, dascăli, elevi și părinți, de a preda și învăța în sistem on-line este deja acceptată și familiară, având în vedere organizarea, aproape în totalitate, a celui de-al doilea semestru al anului școlar trecut. Dar cu toate acestea, învățământul on-line rămâne o piatră de poticnire. Depinde de noi acum ca, împreună, să îi ajutăm pe copii să se obișnuiască cu acest nou mod de viață și să-i îndemnăm la studiu, pentru continuarea actului educațional.

Început de an școlar 2020-2021. Tăcere în curtea școlii. Doar câteva grupuri de copii și nici un părinte. Aceștia au rămas în afara curții școlii. Elevii în șir indian așteaptă, unii dintre ei pentru prima oară, să pășească pe treptele școlii. O tăcere nefirească… râsetele și glasurile lor cristaline, cu care eram obișnuită să fiu întâmpinată în prima zi de școală, de 26 de ani de când sunt dascăl, lipsesc cu desăvârșire. Plutește în jur o atmosferă de teamă și necunoscut. Un sentiment netrăit de mine până acum, o senzație că nimic nu va mai fi ca înainte. Cu toate acestea, trebuie să fim uniți, puternici, plini de speranță și curaj, pentru că numai așa putem fi mai încrezători că vom trece și peste această situație, iar Școala își va atinge scopul în ceea ce privește pregătirea și formarea copiilor. Nădăjduim că dezideratul nostru, acela de a-l forma pe elev ca absolvent cu pregătirea necesară, va fi atins.

Elevii tăcuți și cu fețele acoperite caută să înțeleagă ce se petrece în jur. Doar ochișorii li se pot distinge, care mi se par puțin triști și tăcuți, dar, în același timp, plini de lumină. Odată intrați în sala de clasă, întâlnirea cu colegii este lipsită, de această dată, de îmbrățișări și strângeri de mână. Fiecare își caută tăcut locul marcat în bancă. Uimirea lor este mare la vederea băncilor numerotate și înconjurate cu separatoare transparente, cu rol de protecție, de separare fizică și, totodată, sufletească... O disciplină dură pe care elevii vor fi nevoiți să o păstreze și să o cultive pe parcursul întregului an școlar. O situație care pe unii îi pune pe gânduri, iar pe alții îi face mai responsabili. Neputința și interdicția de a se apropia unii de alții îi face mai rezervați și mai gânditori. Este o nouă stare pe care o trăim cu toții, elevi, dascăli și părinți. Ne supunem, trecând și prin această situație. Acum depinde de noi ca, împreună, să îi ajutăm pe copii să se obișnuiască cu acest nou mod de viață și să-i îndemnăm la studiu, pentru ca actul educațional să decurgă normal.

Astfel de gânduri și sentimente am putut desluși ca dascăl în prima zi de școală a acestui an. Provocarea pentru noi toți, profesori, elevi și părinți, de a preda și învăța în sistem on-line este deja acceptată și familiară, având în vedere organizarea, aproape în totalitate, a celui de-al doilea semestru al anului școlar trecut. Dar cu toate acestea, învățământul on-line rămâne o piatră de poticnire.

Pentru mine ca profesor, acest mod de predare este lipsit de căldura sufletească, pentru că nu-mi pot desfășura la fel de bine și de deschis ora. Mă simt stânjenită de absența fizică a copiilor în clasă. Ei erau parte integrantă din ora de curs, prin prezența și participarea lor efectivă. Uneori, aparatura și tehnica ne fac insensibili și protocolari, lipsindu-ne de căldura sufletească pe care ne-o împărtășeam reciproc, dascăl-elev. Este o altă abordare a actului educațional pe care încercăm să o perfectăm. Nu este ușor, dar cu o concentrare asiduă din partea tuturor, profesori și elevi, sperăm să dobândim și starea de perfectare a noii tehnici de predare-învățare.

Anul școlar 2020-2021 a debutat cu o mare incertitudine și nesiguranță ca urmare a difuzării atâtor informații în mass-media referitoare la situația din diferite școli din București și din țară, accentuându-se tot mai mult faptul că ele nu sunt pregătite să își primească elevii, din lipsa spațiului, a tabletelor, dar și a nesiguranței și îndoielii părinților de a-și lăsa copiii la școală.

Unele școli, care au mai mult spațiu, au început anul cu toți elevii. Altele și-au adaptat activitățile prin rotație (2 săptămâni la școală, 2 săptămâni on-line) și a mai fost și scenariul hibrid, în care unii elevi au venit la școală, iar alții au stat acasă. În acest ultim scenariu este nevoie de o bună gestionare, astfel încât să fie asigurate șanse egale la educație, iar accesul la resursele și materialele didactice să fie facilitat, în special pentru elevii care rămân acasă. Am sentimentul că sistemul on-line nu este cel mai bun și cel mai eficient, dar având în vedere drama pe care o trăim cu toții, este necesară protecția elevilor și a cadrelor didactice.

Învățământul on-line are avantaje, dar și dezavantaje. Dintre avantaje putem aminti: rapiditatea comunicării, eficiența în învățare, atractivitatea, resursele financiare (elevul stând acasă nu consumă banii pe transport), posibilitatea de a condensa multe informații (date, fapte, evenimente). Totodată, există și dezavantaje: lipsa de contact direct și nemijlocit, relaționarea electronică și virtuală, în locul celei directe și emoționale, față către față. În ceea ce privește sănătatea, putem vorbi despre poluarea electromagnetică, excesivă și îndelungată, în defavoarea contactului cu colegii, în aer liber. Putem vorbi și de inducerea unei dependențe tehnologice, informaționale, nespecifice actului educa­țional și pedagogiei tradiționale. Acest lucru ar necesita în viitor implicarea psihologilor, sociologilor, pedagogilor, medicilor psihiatri care să deruleze programe de cercetare științifică asupra efectelor acestor tehnologii informa­ționale de comunicare didactică. Știm că „noul” poate aduce de cele mai multe ori progres, dar poate genera situații și fenomene nedorite, precum și efecte dramatice asupra tinerelor generații.

Școala on-line nu este un impediment în educație, dar necesită mai mult efort din partea profesorilor și elevilor. Este nevoie de o dotare corespunzătoare: un PC, laptop, tabletă, telefon, conexiune la internet și o bună gestionare a aplicațiilor utilizate. Însă, uneori, pot apărea probleme de conexiune, alteori elevii sunt prezenți, dar nu sunt atenți. De asemenea, ne putem gândi la elevii din mediul rural, care nu au posibilitatea de a-și cumpăra un dispozitiv electronic sau nu au acces la internet. Există și familii cu mai mulți copii, care nu se pot conecta simultan la orele on-line.

Astăzi, avem de-a face la tot pasul cu o nouă realitate: teleșcoala, teleprofesorul, manuale digitale, videoconferințe. Sunt termeni necunoscuți până acum copiilor, dar și nouă, profesorilor, pe care trebuie să-i însușim, adaptându-ne la aceste realități „virtuale”.

Sunt de părere că învățământul on-line constituie doar o soluție provizorie și este de dorit să revenim cu toții la forma firească, aceea de a merge fizic la școală, elevi și profesori, și a ne bucura, astfel, de rodul educației.

Rozalia Dorina Rusu este profesoară la Școala Gimnazială nr. 92 din București.