Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Educaţie Schimbă pandemia de COVID‑19 definitiv educația?

Schimbă pandemia de COVID‑19 definitiv educația?

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Educaţie
Un articol de: Elena Gabriela Zamora - 06 Oct, 2020

Sistemul educațional trece prin schimbări radicale în toată lumea, cu o creștere semnificativă a e‑learningului, învățarea de la distanță prin intermediul platformelor digitale. La nivel global, peste 1,2 miliarde de copii din 186 de țări nu au învățat în clasă, pe fondul declanșării pandemiei de COVID‑19, arată datele World Economic Forum (WEF). Cu o trecere atât de rapidă de la sistemul tradițional al învățării, la cel digitalizat, mulți se întreabă dacă învățarea on‑line va deveni practică obișnuită și după pandemie și, mai ales, ce impact poate avea asupra educației.

Pandemia provoacă o criză a sistemului educațional și, totodată, schimbă polii dezbaterilor - de la cercetările din zona neuroștiințelor care se contrapun categoric utilizării excesive a tehnologiei în școli, la digitalizarea peste noapte a educației, ca unică modalitate de continuare a procesului de învățare. Dacă unii își fac griji că natura grăbită a tranziției la on‑line afectează procesul educațional, alții intenționează să facă din învățarea electronică parte din „noul lor normal”, după cum sintetizează WEF reacțiile în noul context pandemic.  

Tendința de utilizare a tehnologiei în educație se manifesta înainte de pandemia de COVID‑19 și se reflectă în valoarea investițiilor la nivel global, care, în 2019, a fost de 18,6 miliarde de dolari, fie în proiecte de aplicații lingvistice, îndrumare virtuală, instrumente de videoconferință, platforme și software de învățare on‑line, fie acces la internet, conform WEF. Se estimează că, până în 2025, investițiile în proiecte de educație on‑line, în toată lumea, vor ajunge la 350 miliarde de dolari, potrivit aceleiași surse. Sumele uriașe preconizate a fi alocate în digitalizarea educației sunt impulsionate de specialiști care susțineau încă înainte de pandemie că școlile se concentrează pe abilitățile academice tradiționale și pe învățarea pe parcurs, mai degrabă decât pe abilități precum gândirea critică și adaptabilitatea, care vor fi mai importante pentru succesul elevilor în viitor. Astfel, apare întrebarea dacă trecerea la învățarea on‑line poate fi catalizatorul pentru crearea unei metode noi, mai eficientă, de educare a elevilor și după pandemie?

Cât de eficientă este învățarea on‑line

Adoptarea fără pregătire și necontrolat a educației prin intermediul tehnologiei provoacă multora îngrijorarea că trecerea de la învățarea tradițională la cea neplanificată și rapidă a învățării on‑line oferă o experiență săracă elevilor și, astfel, nu vor beneficia de o educație sustenabilă. Alții cred că noul model hibrid de educație va aduce beneficii semnificative și consideră că integrarea tehnologiei informației în educație va fi accelerată, iar educația on‑line va deveni în cele din urmă o componentă integrantă a educației școlare.

Două studente de la Facultatea de Științe Socio‑Umane a Universității Lucian Blaga din Sibiu au realizat un studiu, pentru Institutul de Cercetare Făgăraș, bazat pe un chestionar distribuit on‑line în perioada 26 aprilie‑30 mai 2020 și completat de 3.603 studenți din universități reprezentând 16 orașe și centre universitare din România. Cercetarea arată că 59% din studenți au evaluat cursurile on‑line ca fiind mai rele sau mult mai rele decât cele față în față, principalele nemulțumiri fiind: volum mai mare de muncă individuală; sedentarism asociat cursurilor on‑line; lipsa interacțiunii cu colegii; lipsa accesului la biblioteci pentru documentare. Mai mult de jumătate dintre respondenți au raportat un nivel de concentrare la cursurile on‑line mai scăzut sau mult mai scăzut (62%) comparativ cu cele față în față, precum și un nivel de înțelegere a materialelor mai scăzut (57%). Cercetarea sugerează că, pentru a răspunde nevoilor studenților, universitățile din Romania vor trebui să își regândească oferta de servicii educaționale și non‑educaționale, să îmbunătățească comunicarea cu studenții, să ofere un program de învățare adaptat mediului on-line și, mai ales, să pregătească cursurile on-line ținând cont de specificitățile acestui mediu de organizare și comunicare, după cum au concluzionat autoarele cercetării. În mod intuitiv, putem extinde rezultatele și la mediul preuniversitar.

Alte studii legate de învățarea on-line, publicate de WEF, arată că, în medie, elevii rețin cu 25‑60% mai mult material când învață on‑line, comparativ cu doar 8‑10% într‑o clasă, cu precizarea însă că acest fapt se datorează în principal elevilor care au capacitatea de a învăța mai repede on‑line. Totodată, utilizarea platformelor digitale educaționale micșorează timpul pentru a învăța cu 40‑60%, comparativ cu cel de la clasă tradițional. Totuși, concluzia generală a cercetărilor evidențiate de WEF arată că, pentru obținerea întregului beneficiu al învățării on‑line, trebuie să existe un efort concertat pentru furnizarea acestei structuri tuturor elevilor, să se depășească replicarea unei clase fizice/prelegeri prin capabilități video, folosindu-se o serie de instrumente de colaborare și metode de implicare, care promovează „incluziunea, personalizarea și inteligența”.

Provocări

Principala problemă a digitalizării educației este aceea că nu toți elevii au acces la internet sau nu dispun de tehnologia necesară. Dacă în state precum Elveția, Norvegia și Austria 95% dintre elevi au calculator pentru învățare la școală, potrivit datelor OECD, în țara noastră 68% din elevi aveau acces la echipamente electronice pentru școala on‑line, conform unui studiu realizat de IRES în perioada 27‑30 aprilie, și numai jumătate dintre elevi au participat la școala on‑line. Pe de altă parte, o cercetare a UNICEF evidențiază faptul că, în toată lumea, mai mult de 72 de milioane de copii de educație primară nu sunt la școală, ceea ce readuce în atenție aspecte cruciale ale învățământului de oriunde: acces, echitate, calitate și impact.

O altă provocare rămâne cea din sfera cercetărilor în neuroștiințe, care semnalează efectele negative ale supratehnologizării educației pentru copii. Cu doar o lună înainte de declanșarea pandemiei de COVID-19, profesorul de psihiatrie german Manfred Spitzer, de la Universitatea din Ulm, ținea o prelegere, la Ateneul Român, despre pericolul utilizării excesive a tehnologiei în procesul de învățare. „Când în evoluția creierului tânăr intervine mediul digital, dezvoltarea lui este afectată puternic. Există o formă de declin mintal cauzat de suprautilizarea mediului digital la vârste fragede", sublinia cercetătorul în neuroștiințe, tată a șase copii. În cartea sa, „Demența digitală”, Spitzer investighează influența negativă pe care o pot avea mediile digitale asupra memoriei, puterii de concentrare și abilităților cognitive, în special ale tinerilor, volumul său fiind un semnal de alarmă pentru părinți, profesori și politicieni.   

Pandemia complică problematica educațională și este evident că ridică o serie de întrebări care pun la grea încercare capacitatea de a găsi răspunsuri potrivite și viziunea factorilor decidenți: Cum facem educația/învățarea mai accesibilă? Ce transformări în procesul educațional determină tehnologia? Cât de eficient este sistemul hibrid? Este oportună renunțarea la învățarea tradițională? Avem nevoie de evaluarea riscurilor, „și asta este ceva ce nu s‑a făcut până acum”, sublinia Manfred Spitzer, care propune ca premisă de pornire aceea că noile tehnologii și platforme digitale sunt utile ca instrumente, dar sunt nocive când devin scopuri în sine și dacă sunt utilizate exagerat.

Citeşte mai multe despre:   coronavirus  -   online