Teologia ortodoxă universitară clujeană, actualitate şi perspective

În urmă cu 8 ani a avut loc un moment de turnură în viața Facultă­ții de Teologie  Ortodoxă din Cluj- Napoca, prin inaugurarea unei clădiri generoase, construită special cu această destinație: șapte niveluri, săli de curs, laboratoare pentru artă sacră, patrimoniu informatic de ultimă oră, o aulă de congrese care este folosită și ca sală de spectacole, și ca sală de cinematograf, o biserică pictată în stil bizantin, atelier de vitralii, săli de fitness, o cafenea culturală etc. În acest sens îi suntem profund recunoscători Înaltpreasfin­țitului Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Ma­ra­mureșului și Sălajului, care a avut iniţiativa construirii acestui campus universitar unde ne des­f­ășurăm activitatea. Dacă institu­țional ctitorul școlii noastre este Episcopul Nicolae Ivan (după Unirea cea Mare), edilitar, ctitorul facultății este IPS Mitropolit Andrei, prin eforturile căruia a fost construit un sediu teologic unic în tot estul european.

Evaluările internaționale de calitate ale învățământului universitar iau în calcul, printre alți coefi­cienți, numărul de metri pătrați alocați pe student în clădirile destinate „spațiului de învă­țământ”.

Paraclisul rămâne laboratorul de o importanță capitală al unei școli teologice, și noi, la Cluj, avem un paraclis generos, cu o pictură de mare calitate și sobrietate, perfect adaptat demersului sacramental specific promovării unei credințe „profesioniste”. Încercăm să le coborâm Transcendența în viață. Pentru aceasta însă, trebuie să știe să-și vertebreze prezentul cu un program de rugăciune consistent și eficient și să-și reinterpreteze corect trecutul. Sunt foarte importante metabolizarea corectă a durerilor trecutului și fortificarea duhovnicească în fața provocărilor viitorului.

Dorim să-i învățăm să deprindă „tehnica” rugăciunii adevărate, căci în lumea noastră extrem de puțini oameni mai știu să se roage.

Oferta educațională

Facultatea noastră oferă celor interesați maximul posibil, mai exact spus, toate specializările teologice din nomenclator la ciclul „licență”, vreo șapte la ciclul „master” și cam douăsprezece la nivel doctoral. Recurgem la o exprimare aproximativă, întrucât în anumiți ani universitari nu activăm la nivelul masteral toate specializările acreditate, ci ne ghidăm după interesul candidaților. Bunăoară, anul trecut nu am activat masteratul „Ortodoxie românească și viață liturgică”, preferințele masteranzilor canalizându-se spre „Geopolitica religiilor”. Acum doi ani, opțiunile au fost cam inverse. Aici există o anumită flexibilitate, pentru a respecta interesul, pasiunile, domeniile de interes ale candidaților. La etajul de vârf al formării, școala doctorală, facultatea stă foarte bine, având 12 culoare de cercetare doctorală, și încurajăm deschiderea a încă cinci, în viitorul apropiat: în Teologie dogmatică, în Misiologie și ecumenism, în Teologie socială, în Restaurare patrimoniu artistic, în Tehnica artistică a vitraliului religios.

Pe de altă parte, Teologia, mai ales la specializarea „Pastorală”, are nevoie să cunoască metode post­moderne de comunicare și de acces la inima omului, adică la etajul emoțional al beneficiarului, fără de care Dumnezeu Însuși poate fi perceput ca rece și distant. Preotul trebuie să cunoască oferta de comunicare pe care o fac Psihologia, Pedagogia și Sociologia.

De aceea pregătim încă două masterate, unul intitulat „Construind familia funcțională” și un altul „Experiența întâlnirii cu Dumnezeu din perspectivă interconfesională și interreligioasă. Spiritualitate ortodoxă și dezvoltare personală”, ambele cu o pro­nunțată notă transdisciplinară. Familia funcțională este familia în care toți membrii sunt împliniți lăuntric, iar copiii se formează corect pentru viață. Care sunt regulile unei astfel de micro-comu­nități? Aceste masterate se adresează, cu generozitate, și ne-teologilor. Ultimul îi va avea ca „tutori” pe Înaltpreasfințitul Mitropolit și pe Preasfințitul Benedict, specialiștii noștri în Spiritualitate ortodoxă.

La nivel de licență, cea mai mare noutate o constituie specializarea „Vitralii” de la Artă Sacră, care este unică în România și care cred că va entuziasma mulți beneficiari: e vorba de vitralii artistice iconografice sau florale, destinate nu doar spațiului sacramental al Bisericii, ci arealului cotidian al vieții: vitralii pentru living, pentru antreul casei, ele revărsând în încăpere o lumină colorată, filtrată strategic. Sunt realizări profesioniste care schimbă atmosfera într-o casă și reușesc să imprime sentimentul prezenței sacrului mai mult decât o face, poate, simpla icoană pictată pe lemn sau o litografie. Îi primim deci la această ramură pe toți cei care doresc să se specializeze în această tehnică.

Absorbția pe piața muncii a absolvenților

Deși puțini știu de această maximă performanță, specializarea Artă Sacră are absorbție 100% în piața muncii, în măsura în care absolvenții se decid să o practice consecvent, în sensul în care, dacă nu se integrează în echipe de pictură de biserici sau de restaurare, optează pentru propriul PFA, care le facilitează o muncă la domiciliu, structurată după propriul ritm de activitate. În general, acești artiști iconari au comenzi în avans pentru vreo unu-doi ani.

Secția Pastorală, în schimb, pregătește viitorii preoți. În general, hirotoniți sunt cam 35 de tineri pe an în eparhia noastră, iar licențiați sunt cam 50 pe an. O parte merg însă în eparhiile din jur, astfel încât putem conchide că și la această specializare ab­sorbția este foarte bună.

Secția Didactică, în schimb, este o Pastorală în miniatură, în sensul că ea cuprinde aproape toate materiile de la Pastorală, dar într-o manieră condensată, punând un accent explicit pe partea pedagogică, pe arta comunicării către copii a științei religioase, pe formarea celor tineri. Aici, noi recomandăm conjugarea ei cu o specializare filologică sau de psihopedagogie, în sistemul „dublă licență în patru ani”, pentru o mai robustă respirație interdisciplinară și pentru o viitoare titularizare pe o catedră policromă, fapt ce elimină nevoia unei navete între două școli.

În privința secției Teologie-Asistență Socială, putem afirma că există o simetrie cu specializarea Medicină Militară. Deși există multe univer­sități de medicină și farmacie în România, Ministerul Apărării, Armata, și-a păstrat strategic o specializare proprie, paralelă cu cele „civile”, având argumente incontestabile: Armata trebuie să își aibă medicii ei, cu o pregătire focalizată pe urgențele din perioadele de conflict armat sau pentru intervențiile de suport ale celor civile în perioada de pace. Cam așa a făcut și Biserica: și-a păstrat această specializare pentru că tinerii absolvenți de Teologie-Asis­tență Socială au mult mai consolidată componenta motiva­țio­nală, nu sunt simpli funcționari ai statului, ci își practică meseria din convingere religioasă, fac totul din vocație și de aceea sunt mult mai bine cotați pe piața muncii.

A face milostenie într-o manieră profesionistă este o mare necesitate în lumea de astăzi, care se confruntă cu structuri ale sărăciei ce nu pot fi demolate doar prin milostenie individuală. Meseria aceasta poate aduce multe satis­fac­ții profesionale pentru cei impli­cați lăuntric în practicarea ei.

Trăirea credinței pe care noi o propunem studenților - considerăm - este una de excepție, o trăire în care mintea și inima, cognitivul și emoționalul se întrepătrund, se fertilizează reciproc, reconstruind umanul de dinainte de cădere, restaurându-l, sfințin­du-l, înnoindu-l transfigurator. Civilizația postmodernă e bulversată la acest capitol, e colindată de duhuri nevrotice și se simte frustrată permanent pentru că nu a investit în descoperirea inte­riorității. Întreaga civilizație post­modernă pare o imensă conspi­rație contra oricărei forme de viață interioară. Noi, la Facultatea de Teologie, vrem să reparăm acest neajuns. Încercăm să-i ajutăm pe studenți să-și creioneze un proiect de viață entuziasmant, să-și construiască, împreună cu Dumnezeu, un viitor luminos, senin și realist.